Cum se manifesta pesta la porci?

Pesta la porci reprezinta un ansamblu de boli virale extrem de contagioase si letale, cel mai adesea referindu-se la pesta porcina africana (PPA), dar si la pesta porcina clasica (PPC). In 2025, organisme internationale precum WOAH si EFSA subliniaza ca PPA ramane una dintre cele mai importante amenintari pentru suine, cu mortalitati foarte ridicate si impact economic major. In randurile urmatoare explicam in detaliu cum se manifesta boala, cum o recunosti rapid, ce arata examinarile post-mortem, cum se transmite si ce masuri se iau in mod oficial in ferme si la nivel national.

Cum se manifesta pesta la porci?

In practica curenta, cand fermierii, medicii veterinari si autoritatile discuta despre „pesta la porci”, cel mai des se refera la pesta porcina africana (PPA), boala listata de Organizatia Mondiala pentru Sanatatea Animalelor (WOAH) ca fiind de importanta transfrontaliera majora. PPA este cauzata de un virus ADN din familia Asfarviridae, cu evolutie peracuta, acuta sau subacuta, in functie de doza infectanta, virulenta tulpinii si imunitatea efectivului. In 2025 nu exista vaccin utilizabil pe scara larga in Uniunea Europeana impotriva PPA, iar masura principala de control ramane depistarea rapida, sacrificarea porcilor afectati si masurile stricte de biosecuritate. Mortalitatea in focarele cu tulpini foarte virulente ramane tipic intre 90 si 100% la porcii domestici nevaccinati, conform evaluarilor sintetizate de WOAH si EFSA.

Pesta porcina clasica (PPC), o boala diferita cauzata de un pestivirus, a fost in mare parte eradicata din UE prin programe stricte si vaccinare de urgenta acolo unde legislatia a permis, insa nu este complet disparuta la nivel global. Din perspectiva manifestarilor clinice la porci, ambele boli pot genera febra, depresie marcata, hemoragii cutanate si semne hemoragice interne, dar PPA se remarca prin severitate, dinamica rapida si absenta tratamentului sau a vaccinului acceptat pe scara larga in Europa in 2025. Perioada de incubatie pentru PPA este de obicei 4–19 zile (mai scurta in infectiile peracute), iar semnele pot aparea exploziv, ducand la cresterea brusca a mortalitatii in efectiv.

Din punct de vedere epidemiologic, in 2025 PPA continua sa circule in mai multe regiuni ale lumii, incluzand parti din Europa, Asia si Africa, cu implicarea atat a porcilor domestici, cat si a populatiilor de mistreti. Dincolo de semnele clinice directe, indiciile practice pentru fermieri includ scaderea aportului de hrana, apatia, febra peste 40,5°C, pete violacee pe piele (in special pe urechi, abdomen, fata interna a coapselor), tuse ocazionala, dispnee si moarte rapida, uneori fara semne premonitorii evidente. Raspandirea in cadrul unei ferme poate fi fulminanta, iar in absenta interventiei oficiale, pierderile pot fi totale in decurs de cateva zile pana la 2–3 saptamani, in functie de densitate si masurile de biosecuritate existente.

Semne frecvente observabile rapid:

Febra inalta (adesea 40,5–42,0°C), care nu raspunde la antibiotice.
Apetit redus sau absent, apatie, izolare de restul grupului.
Pete rosietice-violacee pe urechi, abdomen, coapse, coada; uneori cianoza usor vizibila.
Tulburari respiratorii, tuse intermitenta, respiratie greoaie.
Diarree, uneori cu sange, varsaturi si deshidratare progresiva.
Avorturi si mortalitati neonatale crescute in efectivele cu scroafe.

Semne clinice timpurii si indicatori comportamentali

Recunoasterea rapida a semnelor timpurii este esentiala in 2025, deoarece fereastra dintre debutul infectiei si raspandirea la tot efectivul poate fi scurta. In focarele de PPA, primele indicii sunt de multe ori subtile: cativa porci care „trag de picioare”, se misca mai incet sau prefera sa stea culcati si sa evite coada la hranire. Acest tablou poate evolua in 24–72 de ore spre febra inalta, conjunctivita, roseata a pielii, iar la unii indivizi pot aparea tremuraturi fine si hipersensibilitate la atingere. In loturile intensivate, o scadere de 10–20% a consumului de furaj pe grup pe parcursul a 1–2 zile poate fi primul semnal obiectiv pe care managerii de ferma il observa in rapoartele zilnice.

La purcei, tabloul poate fi si mai rapid, cu letargie marcata si hipotermie terminala dupa o faza scurta febrila, conducand la mortalitate accelerata. In 2025, EFSA subliniaza in ghidurile sale ca mortalitatea inalta, febra neexplicata si hemoragiile tegumentare trebuie imediat interpretate ca semnale de alarma si raportate medicului veterinar, care la randul sau are obligatia legala de notificare catre autoritatile competente (in Romania, catre ANSVSA prin DSVSA judeteana). In fazele acute, animalele pot bea mai mult decat de obicei, afisand polidipsie si respiratie accelerata; la sfarsit, cianoza si prostratia preced decesul.

Diferentierea fata de alte boli febrile (de exemplu salmoneloze sistemice, erizipel, pneumonii severe, intoxicatii) se face in principal prin context epidemiologic, dinamica focarului si, in final, prin diagnostic de laborator. Totusi, cateva elemente clinice raman sugestive pentru PPA: febra necorectabila, asocierea cu semne hemoragice la nivelul pielii si mucoaselor, aparitia simultana la mai multe loturi si lipsa raspunsului la antibioterapie. Un alt indicator comportamental relevant este cresterea agresivitatii unor indivizi sau, dimpotriva, apatia generala inexplicabila, mai ales cand apare intr-un efectiv anterior stabil. In fermele care folosesc monitorizare digitala a activitatii, scaderea scorului de miscare si a frecventei vizitelor la hranitori au corelat, in studii publicate anterior, cu debutul bolii cu 24–48 de ore inainte de observatiile umane. Aceste tendinte, folosite in 2025 ca instrumente suplimentare, nu inlocuiesc insa examinarea clinica si testarea PCR.

Indicatori de alarma usor de urmarit in ferma:

Scadere brusca a consumului de furaj sau apa la nivel de boxa/grup.
Temperaturi rectale peste 40,5°C la un numar neobisnuit de porci in aceeasi zi.
Porci care se izoleaza, evita interactiunea si prezinta apatie marcata.
Hemoragii punctiforme pe piele, pete violacee pe urechi si abdomen.
Mortalitati rapide in 24–72 de ore, uneori fara semne respiratorii evidente.
Lipsa raspunsului la tratamente simptomatice si antibiotice uzuale.

Forme clinice si evolutia bolii: peracuta, acuta, subacuta, cronica

Manifestarile PPA variaza de la forme peracute la cronice, in functie de interactiunea complexa dintre virulenta tulpinii, doza infectanta si starea fiziologica a porcului. In forma peracuta, frecvent atribuita tulpinilor foarte virulente, animalele aparent sanatoase dimineata pot fi gasite moarte in aceeasi zi sau a doua zi, cu foarte putine semne in viata: febra scurta, apatie, eventual cianoza discreta a extremitatilor. In aceste cazuri, mortalitatea poate atinge aproape 100% in efective naive. Forma acuta este cea mai frecvent observata in focarele raportate in Europa in ultimii ani si inca predominanta in 2025; ea include febra persistenta 40,5–42,0°C, anorexie, apatie, hemoragii cutanate, tulburari gastrointestinale, respiratorii si nervoase discrete, cu deces in 5–10 zile de la debutul semnelor.

Forma subacuta apare cand tulpinile au virulenta moderata sau cand exista factori de gazda care tempereaza evolutia. Semnele sunt similare dar mai atenuate: febra intermitenta, slabire progresiva, tulburari respiratorii moderate, artrite ocazionale, cu mortalitate cumulata mai mica (adesea 30–70%) pe parcursul a 15–25 de zile. Forma cronica este rara pentru tulpinile care circula in prezent in Europa, dar poate aparea cu tulpini mai putin virulente sau in populatii partial expuse anterior; animalele prezinta scadere in greutate, leziuni cutanate persistente, articulatii dureroase, pneumonii secundare si pot elimina virusul intermitent, contribuind la mentinerea infectiei.

In practica, durata de la introducerea virusului intr-o ferma la detectie depinde de vigilenta sanitara si de fluxurile interne. In 2025, evaluarile tehnice aduse in atentia EFSA evidentiaza ca, fara monitorizare activa si protocoale de raportare zilnica, detectia clinica poate intarzia 5–7 zile, timp suficient pentru ca virusul sa traverseze mai multe boxe si sectoare. R0 (numarul de reproducere intraspecific) pentru PPA in unitati cu biosecuritate precara a fost estimat in literatura la valori tipic intre 1,5 si 4, ceea ce explica cresterea rapida a cazurilor in lipsa interventiilor. In opozitie, pesta porcina clasica poate mima clinic PPA, dar adesea in formele cronice PPC apar semne digestive si respiratorii persistente, cu pierdere in greutate si mortalitate variabila; diagnosticul de laborator este obligatoriu pentru diferentiere.

Este important de retinut ca, in 2025, contextul european ramane sensibil prin prezenta populatiilor de mistreti infectate in mai multe tari. Aceasta intretine presiunea de infectie asupra fermelor, iar formele clinice din domestic pot varia in functie de momentul si calea de expunere (contact indirect prin fomiti, furaje contaminate sau accesul accidental al vectorilor mecanici). Managerii trebuie sa trateze orice crestere neexplicata a mortalitatii, insotita de febra inalta si hemoragii cutanate, drept suspiciune serioasa si sa initieze imediat procedurile de notificare.

Leziuni si constatari post-mortem care sustin suspiciunea

Examenul post-mortem in cazurile de PPA evidentiaza, in mod caracteristic, un tablou hemoragic marcat. Splina este de obicei marita (splenomegalie) si friabila, cu culoare inchisa. Ganglionii limfatici, in special cei gastro-hepatici si renali, sunt puternic congestionati si hemoragici, aspect pe care medicii veterinari il considera un indice major. Rinichii pot prezenta pete hemoragice punctiforme (petechii) pe corticala, iar la nivelul seroaselor si endocardului se observa frecvent hemoragii. Plamanii sunt adesea edematiati si congestionati, iar cavitatea toracica si abdominala pot contine exsudate sero-hemoragice.

In formele peracute, leziunile pot fi mai discrete, deoarece moartea survine rapid; totusi, splenomegalia si congestia generalizata raman indicii utile. In formele subacute, pe langa leziunile hemoragice, pot aparea focare de necroza in organele limfoide si semne de suprainfectii bacteriene. Diferentierea fata de PPC si alte boli hemoragice necesita o corelare cu semnele clinice, istoricul fermelor si, crucial, cu testele de laborator. In 2025, ghidurile WOAH si ale Laboratorului European de Referinta (EURL) pentru PPA recomanda recoltarea standardizata a probelor (splina, ganglioni limfatici, sange EDTA) si trimiterea rapida catre laborator pentru RT-PCR specific ASFV.

Un element care ajuta suspiciunea, mai ales cand resursele sunt limitate, il reprezinta patternul simultan al leziunilor hemoragice in mai multe organe si lipsa unor leziuni focalizate purulente tipice pentru anumite bacterioze. In schimb, se constata un sindrom hemoragic difuz si o stare generala de soc. In 2025, timpii de raspuns ai laboratoarelor nationale din UE pentru probe critice au ramas, in general, intre 24 si 48 de ore pentru rezultatele PCR, tocmai pentru a sustine decizii rapide in teren. In Romania, Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala (IDSA) coordoneaza analizele de confirmare in retea cu laboratoarele teritoriale ale ANSVSA, in conformitate cu reglementarile UE si manualele WOAH.

Leziuni post-mortem frecvente in PPA (orientativ):

Splenomegalie marcata, splina friabila, de culoare foarte inchisa.
Ganglioni limfatici masiv hemoragici (gastro-hepatici, renali, mezenterici).
Hemoragii punctiforme si striuri pe rinichi, endocard, seroase.
Edem si congestie pulmonara; exsudat sero-hemoragic toracic/abdominal.
Congestie generalizata, ficat marit, uneori icter discret in forme prelungite.
In PPC: leziuni similare, dar variabile, necesitand confirmare de laborator.

Transmitere, surse de infectie si factori de risc actuali in 2025

PPA se transmite predominant prin contact direct cu sange, secretii si excretii ale animalelor infectate, precum si prin fomiti (echipamente, imbracaminte, vehicule) contaminate. Produsele din carne infectate joaca un rol critic: virusul PPA supravietuieste timp indelungat in carne refrigerata (saptamani) si in carne congelata peste 1000 de zile, ceea ce explica riscul crescut asociat cu resturile alimentare si hambarele in care se pot introduce accidental produse contaminate. In multe scenarii europene, porcii mistreti constituie un rezervor si o sursa de mentinere a virusului in mediul silvatic, iar contactul indirect intre mistreti si porcii domestici (prin persoane, scule, furaje, paie, vehicule, cizme cu noroi) este vectorul cheie al contaminarii fermelor.

In 2025, autoritatile europene si nationale (EFSA, ANSVSA) subliniaza cateva puncte tari ale riscului: densitatea mare de mistreti in anumite zone, cresterea mobilitatii umane (vanzatori de furaje, transportatori, lucratori sezonieri), nerespectarea perioadelor de repaus si dezinfectie a vehiculelor, si introducerea de furaje si paie fara control de provenienta. Un alt factor este managementul deseurilor alimentare: hranirea porcilor cu resturi de la bucatarie este interzisa in UE, dar practica persista in unele gospodarii, mentinand o cale clasica de introducere a virusului. De asemenea, virusul poate fi transportat de insecte hematofage ca vectori mecanici, desi rolul lor principal este secundar fata de sangele si carnea infectate.

Din punct de vedere numeric, parametrii biologici raman nefavorabili fermierilor: viremia ridicata apare la 2–3 zile post-infectie, iar virusul se elimina prin secretii si excretii rapid dupa instalarea viremiei; perioada de incubatie, frecvent 4–19 zile, face ca animalele aparent sanatoase transferate intre sectii sa poata vehicula infectia. In 2025, comunicari tehnice ale EFSA si WOAH reafirma ca peste 50 de tari au raportat, in ultimii ani, cazuri de PPA, confirmand caracterul transfrontalier al bolii. In UE, focarele apar preponderent in zone cu mistreti infectati si acolo unde biosecuritatea la intrarea in ferma este incompleta sau nerespectata consecvent.

Situatii si comportamente cu risc ridicat de introducere a PPA:

Hranirea porcilor cu resturi alimentare sau produse din carne de origine necunoscuta.
Accesul in ferma fara schimbarea incaltarilor/hainei si fara dus sanitar.
Folosirea aceluiasi camion pentru porci, furaje si gunoi fara dezinfectie completa.
Depozitarea paielor si furajelor in zone accesibile pasarilor si faunei salbatice.
Intrarea lucratorilor sezonieri dupa activitati in padure/vanatoare fara igienizare.
Echipamente si scule imprumutate intre ferme fara curatare si dezinfectie.

Diagnostic de laborator, timpi de raspuns si raportare

Confirmarea oficiala a pestei porcine africane se face exclusiv prin testare de laborator. Metoda de baza in 2025 este RT-PCR in timp real pentru detectia genomului viral ASFV din probele de sange (EDTA), splina, ganglioni si alte tesuturi. In cazurile cronice sau post-infectie, se pot folosi si teste serologice pentru anticorpi, dar detectia directa a virusului ramane standardul pentru focarele active. In retelele nationale, probele ajung la laboratoarele acreditate, iar rezultatele preliminare pot fi disponibile in 24–48 de ore pentru cazurile urgente, conform procedurilor curente adoptate de ANSVSA si de multe autoritati din UE, aliniate la recomandarile EURL pentru PPA.

In Romania, medicul veterinar oficial notifica imediat suspiciunea catre DSVSA judeteana, care coordoneaza recoltarea probelor si trimiterea acestora la laborator. IDSA asigura confirmarea si, dupa caz, transmite rezultatele catre ANSVSA pentru masurile de raspuns. La nivel international, raportarea catre sistemul WAHIS al WOAH permite transparenta si sincronizare cu tarile invecinate. In 2025, trasabilitatea digitala si integrarea cu platformele europene (de tip ADIS) faciliteaza vizualizarea zonelor afectate si managementul restrictiilor de miscare a animalelor.

Din punct de vedere practic, un flux de diagnostic eficient cuprinde: (1) ridicarea suspiciunii clinice, (2) blocarea imediata a miscarilor de animale, (3) recoltarea probelor potrivite, (4) notificarea si trimiterea probelor, (5) confirmarea PCR, (6) demararea masurilor de sacrificare, curatare si dezinfectie, (7) supravegherea post-focar. In 2025, ghidurile EFSA accentueaza nevoia de esantionare inteligenta in zonele cu mistreti infectati, pentru a corela dinamica din fauna salbatica cu riscul pentru ferme. Timpii de raspuns sunt critici: fiecare zi in plus creste probabilitatea extinderii focarului in interiorul fermei si catre alti operatori economici prin fluxuri logistice.

Un aspect logistic adesea neglijat este ambalarea si etichetarea corecta a probelor: probele hemoragice trebuie protejate, racite corespunzator si trimise cu lant frigorific functional, pentru a evita degradarea. EURL pentru PPA si WOAH publica anual note tehnice privind controlul calitatii in laboratoare si validarea kiturilor PCR. In 2025, sensibilitatea si specificitatea testelor PCR raman foarte inalte atunci cand recoltarea este corecta si momentul este ales in faza de viremie. Comunicarea continua intre ferma, medicul veterinar si laborator scurteaza ciclul decizional si limiteaza pierderile economice.

Raspuns la focar si masuri oficiale in Romania si UE

Odata confirmata PPA, masurile oficiale in 2025 urmeaza liniile generale din legislatia UE (Regulamentul 2016/429 – Legea sanatatii animale si Regulamentul delegat 2020/687 privind masurile de control), adaptate contextului national de catre ANSVSA. In mod tipic, se instituie o zona de protectie cu raza de aproximativ 3 km si o zona de supraveghere de aproximativ 10 km in jurul focarului, cu restrictii stricte de miscare a animalelor, produselor si vehiculelor. Se aplica sacrificarea umanitara a porcilor din exploatatia afectata si, dupa caz, din exploatatiile de contact, urmata de curatare si dezinfectie in mai multe etape. Materialele contaminate sunt neutralizate sub control oficial, iar cadavrele sunt eliminate conform normelor.

In 2025, autoritatile pun accent pe comunicarea clara cu operatorii, pentru a explica procedurile, termenele si criteriile de ridicare a restrictiilor. Durata minima de asteptare pentru repopulare, dupa dezinfectii si verificari, variaza in functie de evaluarea riscului si rezultatele supravegherii, fiind adesea de cateva saptamani pana la cateva luni. Sistemele de compensare financiara pentru animalele confiscate si costurile asociate decontate sunt gestionate conform legislatiei nationale si europene; acestea urmaresc sa incurajeze raportarea prompta si transparenta din partea fermierilor. In paralel, planurile de management al mistretilor in zona afectata includ intensificarea depistarii cadavrelor, testarea carcaselor si reducerea contactului cu fermele comerciale si gospodariile de subzistenta.

Experienta operatiunilor din anii precedenti, mentinuta si in 2025, arata ca viteza si consistenta masurilor sunt decisive. Timpul „T0” (momentul confirmarii) declanseaza interdictii imediate de miscare, dezinfecarea rutelor de transport, sigilarea depozitelor de furaje si inventarul tuturor contactelor riscante din ultimele 14 zile. Monitorizarea efectivelor din zonele de protectie si supraveghere se realizeaza prin vizite clinice, termometrie si, dupa caz, esantionare PCR. Autoritatile folosesc geo-fencing si harti operative pentru a controla rutele de deplasare ale vehiculelor, iar nerespectarea masurilor poate atrage sanctiuni.

Etape standard in gestionarea unui focar confirmat:

Stabilirea zonelor de restrictie (aprox. 3 km protectie, 10 km supraveghere).
Inventarierea si blocarea miscarilor de animale, produse si vehicule.
Sacrificarea umanitara a porcilor din exploatatia afectata; neutralizare controlata.
Curatare si dezinfectie in valuri succesive, cu verificari oficiale.
Supraveghere clinica si de laborator in zonele restrictionate.
Planuri de informare publica si instruire pentru fermieri si transportatori.

Prevenire si biosecuritate practica pentru ferme si gospodarii

In lipsa unui vaccin utilizabil pe scara larga in UE (situatie valabila si in 2025 pentru PPA), prevenirea este singura bariera sustenabila. Biosecuritatea incepe la poarta fermei: controlul accesului, inregistrarea vizitatorilor, fluxuri separate pentru oameni, furaje, animale si deseuri. Un vestiar functional cu dus sanitar, schimbarea echipamentului si incaltarilor, si un protocol strict de dezinfectie reduc semnificativ riscul. Investitiile tipice in biosecuritate de baza pot varia, in functie de tipul de ferma, de la cateva mii de euro pentru gospodarii comerciale mici pana la zeci de mii pentru ferme medii, dar costul este incomparabil mai mic decat pierderea unui efectiv intreg intr-un focar PPA, pierdere care poate ajunge la sute de mii sau milioane de euro, conform evaluarilor economice citate de FAO si EFSA in ultimii ani.

In 2025, bunele practici promovate de ANSVSA, EFSA si WOAH includ acoperirea si securizarea depozitelor de furaje si paie, interzicerea stricta a hranirii porcilor cu resturi alimentare, controlul rozatoarelor si insectelor, si managementul gunoiului de grajd in regim care previne scurgerile si accesul faunei salbatice. Transportul trebuie considerat intotdeauna un vector cu potential inalt: rute dedicate, echipamente de spalat la intrare, spatii pentru uscare si timp de contact adecvat cu dezinfectantul (de regula 10–30 de minute, in functie de produs). In gospodarii, separarea clara intre incaltamintea/hainele „de curte” si cele „de strada” si restrictia vizitatorilor sunt masuri cu efect disproportional de mare raportat la cost.

Educatia si rutina conteaza la fel de mult ca infrastructura. Instruirea periodica a personalului pentru recunoasterea semnelor clinice si pentru proceduri corecte de curatare si dezinfectie reduce erorile umane. In plus, monitorizarea zilnica a temperaturilor si consumului de furaj, chiar si in foi simple de registru, ofera indicii timpurii. In 2025, unele ferme utilizeaza senzori si camere pentru a detecta scaderi ale activitatii; desi nu sunt obligatorii, aceste instrumente pot adauga cateva ore sau zile pretioase la timpul de reactie. Cheia ramane coerenta: aceleasi reguli, in fiecare zi, pentru fiecare persoana, fara exceptii.

Masuri esentiale de biosecuritate la indemana tuturor:

Poarta unica de acces, registru vizitatori, echipament dedicat fermei.
Dus sanitar si schimbarea incaltarilor/hainei la intrare si iesire.
Interzicerea resturilor alimentare; furaje si paie securizate contra faunei.
Dezinfectia vehiculelor si echipamentelor, cu timp de contact suficient.
Controlul strict al rozatoarelor si insectelor; curatare regulata a spatiilor.
Monitorizare zilnica: febra, consum furaj/apa, mortalitati; raportare imediata.

In ansamblu, recunoasterea manifestarilor clinice ale pestei la porci in 2025 se bazeaza pe vigilenta la nivelul fermei, pe intelegerea formelor de boala si pe colaborarea prompta cu medicul veterinar si autoritatile (ANSVSA, reteaua de laboratoare, IDSA). Institutiile internationale precum WOAH, EFSA si FAO furnizeaza in continuare indrumari tehnice si actualizari epidemiologice, iar cifrele biologice de baza raman nefavorabile virusului in fata unei biosecuritati consecvente: perioada de incubatie de ordinul zilelor, mortalitati care pot atinge 90–100% in tulpinile foarte virulente, dar si vulnerabilitate evidenta la masurile corecte de curatare, dezinfectie si control al miscarilor. Pentru fermier, combinatia dintre educatie, disciplina operationala si raportare imediata este arma principala impotriva acestei boli devastatoare.