Margaretele sunt printre cele mai iubite flori, un simbol al simplitatii si al rezistentei horticole. De la tufele rustice din zonele temperate pana la culorile tropicale pentru flori taiate, gama de soiuri si specii este surprinzator de diversa. In randurile urmatoare, exploram principalele tipuri cultivate, date actuale despre numarul de specii, recomandari de ingrijire si exemple validate de institutii horticole internationale.
Leucanthemum vulgare (margareta comuna)
Leucanthemum vulgare este imaginea clasica a margaretei europene: disc galben, petale albe si un port rustic care se autoinsamanteaza usor. Conform Royal Botanic Gardens, Kew (POWO, consultat 2025), genul Leucanthemum include circa 42 de specii acceptate, iar L. vulgare este cea mai raspandita in flora spontana a Europei si Asiei temperate. Planta atinge frecvent 30–80 cm inaltime si infloreste prelung, din mai pana in august, in functie de altitudine si clima. In America de Nord, USDA si mai multe agentii statale o listeaza ca specie invaziva sau cu potential invaziv; de pilda, in statul Colorado este pe Lista B de buruieni daunatoare, ceea ce inseamna ca plantarea necontrolata nu este recomandata.
Gradinarii o apreciaza pentru rezistenta la seceta moderata si pentru faptul ca atrage polenizatori. In 2025, interesul pentru plantari prietenoase cu insectele polenizatoare continua sa creasca in UE si UK, conform rapoartelor ecologice ale RHS (Royal Horticultural Society). Soiurile gradinaresti pun accent pe inflorire mai compacta si pe tulpini mai ferme pentru buchete. Pentru a limita autoinsamantarea, indepartati regulat florile trecute. In amenajarile naturale, L. vulgare ramane o alegere sigura pentru pajiști ornamentale, dar trebuie instalata responsabil, tinand cont de statutul local de mediu si de recomandari oficiale privind speciile spontane si invazive.
Leucanthemum × superbum (margareta Shasta)
Leucanthemum × superbum, adesea numita margareta Shasta, este un hibrid horticol creat pentru flori mari, tulpini ferme si inflorire indelungata. In climat temperat, infloreste din iunie pana in septembrie, iar tufele bine formate ating 60–90 cm. Hibridul ofera o paleta larga de soiuri cu forme de petale variate: simple, semiduble, cu „pompon”, precum si tonuri de alb-crem si centru galben intens. RHS noteaza, in evaluarile sale recente, interesul crescut pentru soiuri cu rezistenta buna la cadere si cu durabilitate ridicata ca flori taiate. In 2025, multe pepiniere europene listeaza constant peste 50–80 de cultivare comerciale active la Shasta, reflectand cererea pentru borduri perene usor de intretinut.
Puncte cheie:
- Zonare: rezista in general in USDA 4–9, acoperind majoritatea regiunilor temperate.
- Necesitati: soare plin si sol drenat; excesul de azot duce la caderea tulpinilor.
- Productivitate: tulpinile se reinnoiesc prin deadheading, oferind mai multe valuri de flori.
- Sanatate: selectati cultivare recunoscute pentru tulpini rigide si rezistenta la fainare.
- Utilizari: borduri perene, mixborder, flori taiate; buna compatibilitate cu lavanda si ierburi ornamentale.
Soiuri populare in comert includ forme compacte pentru ghivece mari si borduri joase, dar si cultivare inalte pentru taiat. Pentru stabilitate si inflorire generoasa, divizarea tufelor la 2–3 ani ramane o practica recomandata de societati horticole si gradinari profesionisti.
Bellis perennis (margareta de gazon)
Bellis perennis este „margareta mica” a peluzelor, o perena scunda originara din Europa. Kew indica circa 15 specii in genul Bellis (date sintetizate in WFO/POWO, 2025), iar B. perennis este cea mai cultivata. In gradini, este adesea folosita ca bienala sau perena scurta, inflorind de la inceputul primaverii pana la inceputul verii. Soiurile moderne aduc o mare varietate de culori: alb pur, roz, rosu cireasa si bicolor, cu forme de petale simple sau „pompon” dens. Tufele compacte (10–20 cm) sunt ideale pentru borduri joase, ghivece si ronduri sezoniere, combinandu-se bine cu panselute si myosotis.
Puncte cheie:
- Ciclul de cultura: deseori tratata ca bienala pentru a mentine vigoarea maxima.
- Expunere: soare filtrat pana la soare plin; inflorire timpurie la temperaturi racoroase.
- Substrat: sol bogat, reavan, dar bine drenat; evita stagnarea apei iarna.
- Inmultire: prin seminte (toamna/iarna) sau divizare dupa inflorire.
- Piata: in 2025, pepinierele europene listeaza frecvent serii cu 10–20 culori distincte pentru bedding.
Din perspectiva institutioanala, RHS si societatile horticole nationale recomanda curatarea constanta a inflorescentelor trecute pentru a prelungi inflorirea. Bellis este si o optiune buna pentru proiecte educative despre polenizatori timpurii, deoarece florile simple ofera acces rapid la nectar in lunile reci. In regiunile cu veri fierbinti, se comporta mai bine in locuri usor umbrite, unde temperaturile raman moderate.
Argyranthemum frutescens (margareta de Madeira)
Argyranthemum frutescens provine din arhipelagul Macaroneziei si este cultivata pe scara larga ca planta ornamentala pentru ghivece si jardiniere. Genul Argyranthemum include in jur de 24 de specii acceptate (Kew/POWO, 2025) si numeroase hibrizi si serii moderne. Spre deosebire de Leucanthemum, acesta este un subarbust cu port bogat, care infloreste abundent in climat bland. In zonele temperate reci, plantele sunt crescute ca anuale sau iernate la adapost, deoarece toleranta la inghet este limitata. Florile pot fi albe, galbene, roz, uneori cu inele concentrice de culoare, ceea ce le face deosebit de atractive pentru compozitii de terasa.
In 2024–2025, ofertele comerciale din UE si UK includ serii compacte cu inflorire continua si ramificare intensa, sustinute de testari horticole in camp si in sera. Pentru un sezon lung, se recomanda tunderi usoare si fertilizare echilibrata. In climate maritime, Argyranthemum poate inflori aproape tot anul, devenind un punct de atractie constant. Institutiile horticole, precum RHS, subliniaza importanta igienei culturale pentru a preveni putregaiul cenusiu in perioadele ploioase. Pentru balcon si terasa, asocierea cu verbena si calibrachoa ofera contraste cromatice si ritm de inflorire complementar.
Gerbera jamesonii si hibride (margareta africana pentru flori taiate)
Gerbera este un reper al industriei de flori taiate. Potrivit Royal FloraHolland, in rapoartele de piata 2024–2025, gerbera ramane in top 5 flori taiate ca valoare tranzactionata pe pietele olandeze, reflectand cererea constanta la nivel european si international. Genul Gerbera cuprinde ~40 de specii (Kew/POWO, 2025), dar cultivarea comerciala se concentreaza pe hibridele derivate din G. jamesonii si alte specii sud-africane. Florile, cu diametre de 7–12 cm (sau mai mari in „giant”), vin intr-o paleta aproape nelimitata: de la alb si pastel, la neon si bicolor, cu disc negru sau verde-lime.
Puncte cheie:
- Utilizare: vedeta in floristica; tulpini ferme, durata buna in vaza 7–10 zile cu conservanti.
- Cultura: in sere incalzite pentru productie tot anul; sensibilitate la exces de umiditate la colet.
- Piata: in 2025, serii comerciale includ sute de cultivare, segmentate pe diametru si forma petalelor.
- Sanatate: control riguros al Botrytis si al bolilor radiculare; ventilatie si drenaj excelente.
- Sustenabilitate: tranzitie catre substraturi cu turba redusa si consum optimizat de energie in sere.
Pentru gradini, gerbera se cultiva adesea ca anuala premium sau perena scurta in ghivece, necesitand protectie pe timp rece. Respectarea bunelor practici recomandate de organisme precum RHS si ghidurile nationale pentru productie in sere asigura calitate uniforma si longevitate in vaza.
Osteospermum spp. (margareta africana de gradina)
Osteospermum, adesea numita „margareta africana”, este populara in paturi si containere pentru inflorirea bogata si culorile intense. Conform Kew/POWO (2025), genul include aproximativ 70 de specii, multe originare din Africa de Sud si regiuni adiacente. Soiurile moderne prezinta petale spatulate, reflexe sau tubulare si centre metalice albastre-violet. In regiunile temperate, Osteospermum este cultivata ca anuala sau perena sensibila, preferand veri racoroase si expuneri insorite. Seriile recente pun accent pe inflorire la lumina scazuta si pe cresterea compacta, ceea ce le face potrivite pentru productia comerciala timpurie de primavara.
Puncte cheie:
- Climat: performeaza excelent la 10–25°C; temperaturile foarte ridicate pot reduce inflorirea.
- Expunere: soare plin; unele serii noi tolereaza usor umbrirea fara a inchide florile.
- Sol: bine drenat; udare moderata pentru a evita putrezirea radacinilor.
- Intretinere: indepartarea florilor ofilite stimuleaza un nou val de boboci.
- Piata: in 2025, retailerii europeni raporteaza cerere sezoniera puternica martie–iunie, cu varfuri la targurile de gradinarit.
Din perspectiva ecologica, florile deschise faciliteaza accesul polenizatorilor urbani. Institutiile horticole recomanda evitarea fertilizarii excesive, care favorizeaza masa vegetativa in detrimentul infloririi. Pentru terase, combinati-le cu pelargonium, care suporta caldura, astfel incat ansamblul sa ramana decorativ si cand Osteospermum intra in pauze de inflorire pe canicula.
Tanacetum coccineum (piretru, „margareta pictata”)
Tanacetum coccineum, cunoscuta si ca Chrysanthemum coccineum in literatura mai veche, ofera margarete viu colorate in rosu, roz si alb, deseori cu un disc galben contrastant. Genul Tanacetum are peste 160 de specii (Kew/POWO, 2025), dar T. coccineum este preferata in borduri perene pentru impactul cromatic de la sfarsit de primavara pana la mijlocul verii. Tulpinile au de regula 60–80 cm si sunt potrivite pentru taiat. Spre deosebire de Leucanthemum, aceasta specie solicita sol mai bogat si o pozitie cu soare plin pentru culori saturate. De asemenea, prezinta frunzis fin, atractiv chiar si dupa inflorire.
In productia horticola actuala, cultivarele compacte, cu tulpini ferme si petale satinate, raspund cerintei pietei pentru flori care rezista bine in vaza. Societatile horticole recomanda divizarea tufelor la 2–3 ani pentru a mentine vigoarea si o buna aerare a centrului. In zonele cu ierni umede, drenajul este critic pentru a preveni pierderile. Pentru amenajari contemporane, T. coccineum se asociaza cu salvii perene si nepeta, creand contraste dinamice de culoare si textura. In piete, prezenta sa este seziera, dar constanta, completand cererea pentru margarete colorate in intervalul mai–iunie.
