Acest articol raspunde la intrebarea practica a crescatorilor: cand elimina scroafa placenta si ce este considerat normal ori anormal in primele ore dupa fatari. In plus, sunt explicate mecanismele fiziologice, factorii de risc, pragurile de timp pentru interventie si masurile de preventie validate in 2025 in ferme comerciale, cu referinte la recomandari ale unor organisme precum EFSA, WOAH si National Pork Board.
Vei gasi mai jos repere de timp concrete, semne clinice usor de urmarit, protocoale de monitorizare si cifre de productie care te ajuta sa decisionezi corect, reducand riscul de retentie a membranelor fetale si de sindrom MMA/PDS, cu impact direct asupra sanatatii scroafei si a purceilor.
Ce inseamna momentul normal al eliminarii placentei la scroafa
La scroafa, placenta nu este o masa unica pentru toata fatarea, ci un ansamblu de membrane fetale corespunzatoare fiecarui fetus, eliminate frecvent in grupuri pe parcursul si dupa expulzia purceilor. In mod tipic, primele fragmente de membrana pot aparea chiar in timpul fatarii, insa majoritatea materialului placentar se elimina in fereastra de la 15 la 120 de minute dupa ultimul purcel. Practic, ceea ce crescatorii urmaresc este momentul in care, dupa expulzia ultimului purcel, tractul genital continua sa genereze contractii eficiente si sa evacueze resturile membranare pana la curatarea uterului.
Ca repere de lucru in 2025, raportari din ferme comerciale europene si nord‑americane indica faptul ca peste 70–80% dintre scroafe elimina complet placenta in primele 2 ore, iar peste 90–95% in cel mult 4 ore dupa ultimul purcel. Daca membranele sunt eliminate lent, in valuri mici, dar cursul este constant, intervalul se poate extinde in mod benign pana spre 4–6 ore, in functie de paritate, marimea cuibului si conditiile de mediu. Cand au trecut 6 ore fara evacuare vizibila sau cand scroafa prezinta semne sistemice (letargie marcata, febra, lohii urat mirositoare), riscul de retentie creste semnificativ; depasirea pragului de 12 ore este, in practica curenta, considerata indicatie pentru evaluare veterinara de urgenta. Aceasta delimitare este aliniata cu ghiduri tehnice folosite in industrie (de ex., National Pork Board, SUA, actualizari 2024–2025) si cu principiile de bunastare si supraveghere recomandate de EFSA (opinie pe welfare la scroafe in perioada peripartum, 2022, cu actualizari tematice pana in 2024).
Durata fatarii influenteaza incadrarea in normal. La scroafe sanatoase, fataria dureaza de regula 2,5–5 ore, cu intervale intre purcei de 10–25 minute. Fatari prelungite peste 6–8 ore cresc probabilitatea ca fragmente de membrane sa ramana aderaente si sa necesite mai mult timp pentru a fi expulzate. In paralel, marimea cuibului (media in 2025 in fermele cu genetici moderne din UE fiind 14–16 nascuti total, cu 12–14 vii) coreleaza cu cantitatea de tesut membranar; cu cat cuibul e mai numeros, cu atat durata de evacuare poate creste spre limita superioara a normalului.
Este util de retinut ca retentia propriu‑zisa a membranelor fetale este relativ rara la scroafe fata de bovine. Agregand rapoarte de productie 2023–2025 din retele comerciale, incidenta cazurilor in care placenta nu este eliminata pana la 12 ore este in plaja 1–6%, cu variatie mare in functie de management, starea corpului (BCS) si experienta personalului la fatare. Organisme internationale precum WOAH (fostul OIE) recomanda ca supravegherea fatarii si ingrijirile postpartum imediate sa fie standardizate in toate exploatatiile, tocmai pentru a minimiza aceste variatii si a interveni in fereastra ideala.
Cum se produce eliminarea: mecanisme hormonale si anatomice
Eliminarea placentei la scroafa este rezultatul unui ansamblu de procese hormonale si mecanice care demareaza cu cateva zile inainte de fatare si culmineaza in orele imediat urmatoare. Prostaglandina F2α (PGF2α) si cresterea sensibilitatii miometrului la oxitocina sunt pivoti ai cascadei peripartum. Pe masura ce ultimii fetusi sunt expulzati, concentratia de oxitocina endogena creste in impulsuri, determinand contractii uterine ritmice care desprind cotiledoanele difuze de epiteliul endometrial si propulseaza membranele spre cervixul partial deschis. In paralel, degradarea fiziologica a jonctiunilor materno‑fetale reduce aderenta, facilitand “alunecarea” membranelor.
Din punct de vedere anatomic, uterul bicorn al scroafei, cu corni longi si bogat vascularizati, impune un model de evacuare segmentata. Membranele de pe fiecare corn pot fi eliminate asincron, motiv pentru care crescatorii observa adesea aparitia de “valuri” de membrane si cheaguri gelatinoase la 20–40 de minute distanta. In mod normal, cervixul ramane partial deschis 1–3 ore dupa ultimul purcel, permitand trecerea resturilor. Dupa 3–4 ore, pe masura ce nivelul de progesteron scade in continuare si estrogenii se normalizeaza, canalul cervical incepe sa se inchida treptat, contractiile se raresc si lohiile devin mai apoase.
Parametri fiziologici utili in 2025 ca repere de monitorizare includ frecventa contractiilor uterine (adesea 2–4/min in primele 30–60 de minute dupa ultimul purcel, apoi descrescand spre 1–2/min in urmatoarea ora) si temperatura corporala (38,5–39,5 C ca interval de referinta pentru scroafa in postpartum imediat). Deviatii semnificative, cum ar fi absenta contractiilor palpabile/vizibile timp de peste 45–60 de minute sau temperaturi de 39,8–40,5 C asociate cu letargie, pot indica necesitatea unei evaluari.
Studiile aplicate in ferme comerciale europene si nord‑americane publicate in 2020–2024 sugereaza ca administrarea exogena de oxitocina trebuie efectuata cu prudenta si numai la indicatia medicului veterinar: doze tipice utilizate sunt 5–10 UI intramuscular, de regula dupa ultimul purcel, atunci cand exista dovezi de inertie uterina si cand nu se anticipeaza purcei retinuti. In 2025, ghidurile de buna practica ale National Pork Board si recomandarile de bunastare EFSA accentueaza riscul de hipercontractilitate si hipoxie fetala daca oxitocina este administrata inaintea expulziei tuturor purceilor sau in doze excesive, ceea ce poate complica atat nasterea, cat si evacuarea membranelor.
Nu in ultimul rand, statusul mineral si energetic al scroafei influenteaza contractilitatea miometriala. Hipocalcemia subclinica si dezechilibrele electrolitice pot reduce tonusul uterin, prelungind fereastra de eliminare a placentei. De aceea, protocoalele nutritionale moderne pentru sfarsitul gestatiei si inceputul lactatiei (2023–2025) includ corectii de calciu, fosfor, magneziu si sodiu, precum si o atentie sporita la aportul de apa (de regula 25–45 litri/zi in primele zile de lactatie), care conditioneaza direct forta contractiilor si fluiditatea lohiilor.
Factori de risc care intarzie sau impiedica eliminarea placentei
Intelegerea factorilor de risc este esentiala pentru a anticipa cazurile in care placenta ar putea fi eliminata lent sau ar putea ramane partial retinuta. In 2025, analiza de risc se bazeaza pe un cumul de factori: de la istoric de fatare si paritate la managementul mediului si la statusul sanitar al efectivului. Datele agregate din retele comerciale UE si SUA, coroborate cu recomandari WOAH si EFSA, arata ca majoritatea cazurilor cu intarzieri se leaga de un lant cauzal clar: fatari lungi, epuizare, deshidratare si inertie uterina.
Factori cheie de risc pe care sa ii monitorizezi:
- Fatari prelungite peste 6–8 ore: cresterea duratei scade tonusul uterin si creste sansele de aderenta reziduala a membranelor; in fermele monitorizate in 2025, cazul fatari prelungite dubleaza probabilitatea depasirii ferestrei de 4 ore pentru eliminarea placentei.
- Deshidratare si aport scazut de apa: scroafele cu consum sub 20–25 litri in ziua fatarii prezinta contractii ineficiente; corelat in rapoarte de teren cu risc mai mare de retentie.
- Hipocalcemie si dezechilibre electrolitice: aport inadecvat de calciu, fosfor si magneziu in ultimele 10–14 zile de gestatie compromite contractilitatea; crestere estimata a riscului cu 30–50% conform practicii clinice raportate in 2023–2025.
- Paritate avansata sau foarte tanara: primiparele pot avea fatari mai lente; la scroafele in paritati inalte (>6), distensia uterina anterioara si tonusul redus pot prelungi evacuarea membranelor.
- Conditie corporala nepotrivita (BCS): atat subnutritia (BCS sub 2,5/5), cat si supraponderalitatea (BCS peste 3,5/5) cresc riscul de complicatii intrapartum si postpartum, inclusiv retentie.
- Mediu si stres termic: temperaturi in boxa peste 24 C pentru scroafa in ziua fatarii cresc stresul si reduc eficienta contractiilor; EFSA recomanda control climatic care sa tina scroafa la 18–22 C, cu microclimat separat pentru purcei.
- Interventii intrapartum agresive sau neaseptice: manevrele repetate pot traumatiza canalul si pot induce edem, afectand tranzitul membranelor; in acelasi timp cresc riscul de metrita postpartum.
Pe langa acesti factori, exista componenta infectioasa si toxica. Infectiile uterine preexistente sau expunerea la micotoxine (de ex., zearalenona) pot afecta integritatea placentara si contractilitatea. In 2025, laboratoare veterinare europene raporteaza in continuare prevalenta detectabila a micotoxinelor in loturile de materii prime, motiv pentru care bunele practici (FAO si WOAH) insista pe controlul calitatii furajelor si pe utilizarea testelor rapide la receptie. Evaluarea istoricului de vaccinari si a statusului sanitar al efectivului completeaza tabloul: cateva agenti patogeni oportunisti pot creste riscul de endometrita postpartum, ceea ce ingreuneaza eliminarea completa a resturilor membranare.
In practica, riscul este cumulativ. O scroafa primipara, deshidratata, intr-un mediu cald, cu fatari lungi si cu manevre intrapartum multiple, intra in zona rosie pentru retentie. Identificarea din timp a acestor combinatii si activarea rapida a unui protocol de sprijin (hidratare, corectie electrolitica, analgezie conform indicatiilor medicului veterinar) scad semnificativ probabilitatea depasirii pragului de 6–12 ore pentru eliminarea placentei.
Protocol practic in ziua fatarii: monitorizare, praguri de timp si interventii
Un protocol simplu, clar si aplicat consecvent este cel mai bun predictor al unui postpartum fara evenimente. In 2025, fermele comerciale de top folosesc foi de observatie la boxa de fatare si praguri de timp predefinite pentru apel veterinar. Scopul este dublu: protejarea bunastarii scroafei conform recomandarilor EFSA si WOAH si reducerea pierderilor tehnico‑economice (purcei pierduti, scaderea productiei de lapte, costuri cu tratamentele).
Repere de monitorizare si actiuni imediate:
- Observare continua din momentul inceperii fatarii: nota ora aparitiei primului purcel si a ultimului; marcheaza pe fisa timpul la care vezi primele membrane si cand curatarea pare completa.
- Prag de 2 ore: daca la 2 ore dupa ultimul purcel nu apar membrane si contractiile s-au estompat, re-evalueaza hidratarea (apa proaspata, palatabile), confortul termic si analgezia conform protocolului cu medicul veterinar.
- Prag de 4 ore: daca evacuarea este minima sau absenta, efectueaza un examen extern pentru a evalua lohiile si mirosul; contacteaza medicul veterinar pentru decizie privind oxitocina (5–10 UI IM numai daca nu se suspecteaza purcei retinuti) si/sau alte masuri.
- Prag de 6 ore: absenta evacuarii sau aparitia semnelor sistemice (T >39,5 C, apetit absent, durere evidenta) impune examen veterinar; retentia partiala trebuie exclusa prin examen si plan terapeutic.
- Igiena stricta: in toate etapele, evita manevrele interne daca nu sunt absolut necesare; daca se impun, foloseste manusi sterile lungi si lubrifiant steril pentru a limita riscul de infectie.
Pe langa aceste repere, protocolul include managementul durerii si suportul metabolic. Analgezicele antiinflamatoare nesteroidiene sunt folosite pe scara larga in 2023–2025 pentru a imbunatati confortul scroafei si a sustine ingestia, ceea ce indirect favorizeaza contractilitatea si eliminarea lohiilor. Hidratarea se optimizeaza prin adaugarea de adapatori cu debit corect (peste 2 litri/minut la punctul de consum) si prin oferirea de solutii electrolitice palatabile in primele 24 de ore postpartum.
Este critic de subliniat ca oxitocina nu este un instrument “de rutina” pentru eliminarea placentei; folosirea intempestiva, inainte de expulzia tuturor purceilor, poate provoca hipercontractilitate si hipoxie fetala, iar dupa expulzie, in doze repetitive sau mari, poate genera colici si complicatii. Conform practicii promovate de National Pork Board (2024–2025), decizia si doza sunt stabilite exclusiv de medicul veterinar, pe baza examenului clinic si a suspiciunii de inertie uterina, nu ca masura profilactica.
Implementarea acestor pasi a redus, in fermele care raporteaza public indicatori in 2025, rata depasirii pragului de 6 ore la sub 3% dintre fatari, concomitent cu scaderea utilizarii nejustificate de medicatie. Standardizarea notarii orare si instruirea personalului la boxa de fatare raman factorii determinanti ai succesului.
Semne clinice dupa fatari: ce este normal si ce indica retentie
Este esential sa diferentiem semnele unui postpartum fiziologic de cele ale unei retentii sau ale debutului unui sindrom inflamator uterin. Aceasta distinctie permite interventii la timp, evitand complicatii costisitoare precum sindromul MMA/PDS (mastita‑metrita‑agalactie/postpartum dysgalactia syndrome), mentionat frecvent in buletinele tehnice ale EFSA si in programele de buna practica ale WOAH si NPB.
Semne uzuale considerate fiziologice:
- Lohii initial sanguinolente, apoi seroase, cu miros discret, care scad cantitativ in 24–72 de ore; absenta mirosului puternic de putrefactie.
- Temperatura corporala intre 38,5 si 39,5 C in primele 24 de ore, cu revenire spre 38,5–39,0 C ulterior.
- Apetit prezent sau in crestere in primele 12–24 de ore, consum de apa peste 20–25 litri/zi.
- Contractii vizibile/palpabile slabe, intermitente, in primele 1–3 ore dupa ultimul purcel, apoi rarire progresiva.
- Comportament matern adecvat: scroafa se ridica, permite suptul si nu prezinta semne evidente de durere severa.
Semne care indica risc de retentie sau infectie uterina:
- Timp scurs de peste 4–6 ore de la ultimul purcel fara eliminare clara de membrane sau lohii anormale.
- Miros fetid puternic al scurgerilor, culoare brun‑verzuie, aspect purulent sau cu cheaguri persistente in volum mare.
- Temperatura peste 39,5–40,0 C asociata cu letargie, anorexie, pozitie antalgica.
- Durere marcata la palpare abdominala, neliniste persistenta, bruxism; reducerea drastica a productiei de lapte si refuzul suptului de catre purcei.
- Scaderea ingestiei de apa sub 15–20 litri/zi, deshidratare evidenta (ochi infundati, piele uscata) si uscaciune a fecalelor.
In practica 2025, un algoritm util este urmatorul: daca sunt prezente oricare doua semne din lista de risc si au trecut deja 4–6 ore de la ultimul purcel, se recomanda contactarea medicului veterinar pentru evaluare si decizie terapeutica. Tratamentul poate include oxitocina la doze judicioase, antiinflamatoare, fluide si, in caz de suspiciune de infectie bacteriana, antibioterapie conform antibiogramei si ghidurilor de utilizare responsabila promovate de WOAH. In toate cazurile, igiena boxei, eliminarea prompta a resturilor vizibile si asigurarea confortului termic raman prioritare pentru a reduce incarcatura microbiana si a facilita involutia uterina.
Impactul economic si asupra bunastarii cand placenta intarzie
Dincolo de aspectul clinic, momentul eliminarii placentei are consecinte directe asupra performantei scroafei si a cuibului. In 2025, date operationale raportate de ferme comerciale europene arata ca depasirea pragului de 6–12 ore pentru eliminarea placentei coreleaza cu cresterea riscului de PDS/MMA, cu scaderea productiei de lapte in primele 72 de ore si cu cresterea mortalitatii pre‑intarcare. Pe cifre, fermele care raporteaza frecvent retentii observa, in medie, o crestere a mortalitatii in prima saptamana de la 10–12% spre 14–18%, pe fondul lactatiei compromise si al managementului terapeutic necesar.
Costul direct per caz include medicatie, manopera si, uneori, reducerea duratei productive a scroafei (reformare timpurie). In evaluari economice interne pe 2023–2025, un caz de retentie complicata cu metrita poate genera costuri suplimentare de cateva zeci de euro pana la peste o suta, in functie de complexitatea interventiei si de pierderile colaterale (purcei suplimentari pierduti sau transferati). La scara unui efectiv mare, aceste sume devin semnificative.
Din perspectiva bunastarii, EFSA subliniaza ca managementul durerii si reducerea timpurie a inflamatiei sunt esentiale. Retentia si metrita sunt surse de durere si disconfort marcate; gestionarea proactiva imbunatateste nu doar rezultate economice, ci si indicatori etologici (comportament matern adecvat, timp de culcare, raspuns la purcei). WOAH promoveaza in 2024–2025 practici de monitoring sistematic si training al personalului pentru identificarea precoce a suferintei si aplicarea masurilor de suport.
Pe lantul tehnic, retentia poate antrena si efecte secundare: cresterea folosirii antibioticelor daca sunt prezente infectii bacteriene, cu posibile implicatii asupra strategiilor de stewardship. In 2025, multe ferme euro‑regionale si-au setat obiective de reducere a utilizarii antimicrobienelor, ceea ce face si mai valoroasa prevenirea retentiei prin management si nutritie corecta. Reducerea incarcaturii de cazuri duce la folosire tintita de antimicrobiene, aliniata recomandarilor internationale.
Un alt impact important este asupra intervalului de estru post‑intarcare si a urmatoarei gestatii. Inflamatia uterina prelungita si involutia intarziata pot prelungi intervalul scroafei pana la re‑inseminare si pot reduce rata de conceptie. Evaluari de ferma pe 2024–2025 indica intarzieri de 0,5–1,5 zile la scroafele cu complicatii postpartum, ceea ce, multiplicat la nivelul efectivului, reduce eficienta productiva pe an. Prin urmare, fiecare ora castigata in postpartum prin monitorizare si interventie responsabila contribuie la sanatatea scroafei, la bunastarea cuibului si la sustenabilitatea economica.
Prevenirea: nutritie, mediu, biosecuritate si pregatirea personalului
Prevenirea intarzierii in eliminarea placentei incepe cu un plan bine pus la punct pentru ultimele 2–3 saptamani de gestatie si se continua in ziua fatarii. Abordarea moderna (2023–2025) pune accent pe nutritie echilibrata, apa din abundenta, microclimat corect si biosecuritate, in acord cu recomandarile FAO, EFSA si WOAH. Concret, obiectivul este sa ajuti uterul sa aiba contractii eficiente si sa reduci riscul de infectie in perioada in care cervixul este inca partial deschis.
Masuri cheie de preventie validate in practica:
- Asigurarea aportului de apa: debit la adapatori de minimum 2 l/min si consum zilnic de 25–45 l in postpartum; multe ferme instaleaza linii suplimentare temporare in zona de fatare.
- Nutritie echilibrata pre‑partum: tinte tipice includ Ca 0,9–1,0% si P 0,6–0,7% in ratie, plus Mg adecvat; fibra bruta 6–8% in ultimele 10–14 zile pentru tranzit eficient si reducerea constipatiei.
- Control termic: 18–22 C pentru scroafa si microclimat separat 30–34 C pentru purcei; ventilatie fara curenti directi la nivelul scroafei.
- Miscare inainte de mutarea in boxa de fatare: chiar si 10–20 minute/zi cu 1–2 saptamani inainte pot imbunatati tonusul; aplicabil unde biosecuritatea si infrastructura permit.
- Controlul micotoxinelor: testare rapida a loturilor suspecte, utilizarea de adsorbanti conform recomandarilor nutritionistului; practica sustinuta de ghidurile FAO.
La nivel procedural, instruirea personalului la boxa are efect major. In 2025, programele de training din retelele comerciale pun accent pe recunoasterea timpurie a semnelor de inertie uterina, pe igiena manevrelor si pe documentarea cronologica a fatarii. Se recomanda ca fiecare tura sa aiba un responsabil clar pentru sectiunea de fatari, cu acces rapid la medicul veterinar si la consumabile esentiale (manusi sterile, lubrifiant steril, termometru, solutii electrolitice).
Biosecuritatea in zona de fatare ramane critica: curatare, spalare si dezinfectie intre loturi, perioade de uscare a boxelor si gestionarea corecta a gunoiului de grajd. WOAH si EFSA insista ca reducerea incarcaturii microbiene de mediu scade riscul de metrita postpartum si, implicit, de probleme in eliminarea placentei. Practic, boxele curate si uscate, asternut adecvat (unde se foloseste), echipamente curate si maini/manusi curate la manevre fac diferenta intre un postpartum lin si unul complicat.
In fine, planul de prevenire trebuie corelat cu obiectivele de buna practica antimicrobiana. Cu cat ai mai putine cazuri de retentie complicata, cu atat mai rar vei avea nevoie de antibiotice. In 2025, acest lucru nu este doar un deziderat etic, ci si o cerinta crescanda a pietei si a cadrului regulator. Alinierea la recomandarile internationale si la standardele nationale (inclusiv universitati de profil si autoritati veterinare) consolideaza credibilitatea si sustenabilitatea exploatatiei.
