Cat traieste un cal?

Durata de viata a unui cal depinde de genetica, ingrijire, nutritie, management si mediul in care traieste. In 2025, organizatii veterinare precum AAEP si WOAH subliniaza ca multi cai bine ingrijiti ating 25–30 de ani, iar unii depasesc pragul de 35 de ani, in timp ce poneii pot atinge chiar 40 de ani. Articolul acesta explica in detaliu factorii care influenteaza longevitatea, date statistice actuale si recomandari practice pentru a prelungi viata unui cal.

Fiecare subiect abordat mai jos ofera repere clare, cifre utile si metode aplicabile, astfel incat proprietarii si managerii de herghelii sa poata lua decizii informate. Sunt incluse referinte la institutii nationale si internationale din domeniu (AAEP, FAO/FAOSTAT, WOAH), precum si tendinte raportate pentru 2024–2025.

Ce inseamna varsta la cai si cum se raporteaza la longevitate

Varsta unui cal, dincolo de cifra din pasaport, inseamna un profil biologic in continua schimbare: crestere si maturizare in primii ani, o perioada de performanta la varsta adulta si, in final, un stadiu senior cu nevoi speciale. In 2025, AAEP considera in continuare un cal drept “senior” de la 15 ani in sus, accentuand ca varsta cronologica nu este intotdeauna egala cu varsta fiziologica. Un cal de 18 ani bine intretinut poate fi mai “tanar” in parametri de sanatate decat un cal de 12 ani cu probleme metabolice sau dentare nerezolvate. Media de viata ramane, in populatiile domestice, in intervalul 25–30 de ani, cu variatii in functie de rasa, marime, si calitatea managementului. Recordurile istorice – celebrul Old Billy, cu 62 de ani – raman exceptii si nu norme, dar arata potentialul biologic al speciei atunci cand conditiile sunt optimizate.

Comparatiile “ani de cal vs ani umani” sunt imperfecte, dar utile ca repere. Maturitatea scheletica se atinge in jurul varstei de 5–7 ani; varsta medie a aparitiei afectiunilor degenerative comune (de exemplu, boala degenerativa articulara) incepe adesea dupa 12–15 ani; iar un volum mai mare de afectiuni endocrine (PPID/Cushing) este observat in mod constant dupa 15 ani. In sondaje agregate 2019–2024 in SUA si UK, proportia cailor cu varsta de peste 15 ani a depasit 30% in unele populatii de agrement, reflectand imbunatatiri ale ingrijirii. In 2025, clinicienii AAEP raporteaza ca vizitele preventive bi-anuale la caii seniori sunt tot mai frecvente, asociindu-se cu detectarea timpurie a problemelor si cu o speranta functionala de viata mai lunga.

Repere de varsta si semnificatia lor:

0–1 ani: perioada de crestere accelerata; nevoi crescute de proteina si macro-minerale.
2–4 ani: maturizare neuromusculara; inceputul antrenamentului sistematic, cu prudenta pentru tesuturile in formare.
5–12 ani: varsta adulta; echilibrul intre performanta si mentenanta; risc moderat de accidentari daca incarcatura nu este gestionata corect.
13–20 ani: adult matur spre senior; cresc riscurile ortopedice si endocrine; management preventiv esential.
20+ ani: senior avansat; prioritar confortul, nutritia adaptata si monitorizarea medicala regulata.

Faptul ca tot mai multi cai ajung la 25+ ani in 2025 este corelat cu accesul la asistenta veterinara preventiva, rationamente nutritionale moderne si management de mediu centrat pe bunastare, aliniat cu principiile WOAH asupra bunastarii ecvine. Intelegerea etapelor biologice si a riscurilor asociate fiecarei faze face posibila optimizarea longevitatii si a calitatii vietii.

Genetica, rasa si marimea: cum influenteaza anii de viata

Genetica are o amprenta puternica asupra longevitatii. Rasele mai mici si poneii tind sa traiasca mai mult decat rasele grele de tractiune. De exemplu, poneii din rase native britanice si metisii robusti ating frecvent 30–35 de ani, uneori chiar 40, in vreme ce rasele grele (Shire, Clydesdale, Percheron) au, in medie, o durata de viata mai scurta, adesea in intervalul 20–25 de ani. Rase precum Arabian, Haflinger sau Fjord sunt adesea citate pentru vigorile lor si longevitatea peste medie. Pe de alta parte, linii cu consangvinizare ridicata pot prezenta predispozitii la afectiuni genetice si scaderea robustetii, ceea ce poate influenta negativ speranta de viata.

Dimensiunea corporala se coreleaza cu rata metabolica si solicitarea mecanica a aparatului locomotor. Caii foarte mari transporta sarcini pe articulatii mai ridicate, crescand riscul de degenerescente osteoarticulare la varste mai tinere, mai ales daca au avut un antrenament intens in adolescenta. In schimb, poneii, cu masa corporala mai mica si adesea metabolism eficient, pot avea o viata mai lunga, cu conditia sa fie prevenita obezitatea si laminitis-ul, la care sunt predisputi. Managementul si antrenamentul adaptate etapei de crestere sunt esentiale pentru a nu “arde” ani pretiosi din viata unui cal prin suprasolicitare precoce.

Rase si tendinte generale privind longevitatea (orientativ):

Ponei (Welsh, Dartmoor, Shetland, metisi de ponei): frecvent 30–35 ani; cazuri peste 40 inregistreaza cluburi nationale.
Arabian si metisi de Arabian: adesea 28–33 ani; reputatie de rezilienta si functionare buna la varste inaintate.
Rase sport (Warmblood, Thoroughbred): 25–30 ani, cu variatii mari in functie de cariera si managementul leziunilor.
Rase grele (Shire, Clydesdale, Percheron): 20–25 ani, uneori mai mult cu management articulat pentru ortopedie si greutate.
Metisi robusti (crosuri intre rase rustice): pot depasi 30 ani daca nutritia si dentitia sunt atent gestionate.

In 2025, bazele de date ale pasapoartelor ecvine din UE si rapoartele federatiilor ecvestre nationale indica o crestere a proportiei de cai seniori activi in discipline de agrement, reflectand selectia pe sanatate si temperamente echilibrate. Aceasta tendinta este sustinuta de recomandarile AAEP pentru monitorizari preventive la seniori si de ghidurile WOAH privind bunastarea, care pun accent pe managementul durerii si pe adaptarea activitatii la varsta. Nu in ultimul rand, educatia proprietarilor privind scorul de conditie corporala (BCS) si ajustarile dietare pe etape de viata contribuie la extinderea numarului de cai care depasesc confortabil 25 de ani.

Ingrijirea veterinara preventiva: investitia care adauga ani

Preventia este coloana vertebrala a longevitatii la cai. In 2025, AAEP recomanda controale veterinare cel putin anuale pentru adulti si bi-anuale pentru seniori, cu examinari dentare periodice (de regula la 6–12 luni), schem de vaccinare adaptate riscului si monitorizarea parazitilor pe baza de analize (fecal egg count, FEC). Vaccinurile de baza (tetanos, West Nile, encefalite ecvine EEE/WEE, influenta ecvina) raman fundamentale in multe regiuni, iar protocoalele sunt ajustate in functie de prezenta vectorilor si de calatoriile calului. Un program de deparazitare tintit pe baza FEC, in locul administrarii calendaristice “oarbe”, reduce rezistenta si protejeaza sanatatea intestinala.

Colicile raman o cauza majora de morbiditate si mortalitate. Studii clinice publicate pana in 2024 indica o rata anuala a episoadelor de colica in jur de 3–10 cazuri la 100 de cai, cu o mortalitate variabila (de regula sub 10% in populatii monitorizate si cu acces rapid la chirurgie). In 2025, clinicile universitare raporteaza in continuare ca dieta bogata in fibre, accesul constant la apa, rutina predictibila si miscarea zilnica reduc semnificativ riscul de colici. Afectiunile endocrine, in special PPID (Cushing), sunt diagnosticate la 20–30% dintre caii peste 15 ani in unele esantioane, iar controlul lor prin terapie si nutritie dedicata imbunatateste supravietuirea functionala.

Elemente cheie ale preventiei anuale:

Examen clinic complet 1–2 ori/an (greutate, BCS, ascultatie cardiaca/respiratorie, evaluare locomotorie).
Stomatologie veterinara la 6–12 luni; corectarea puntilor dentare, extractii cand este necesar.
Vaccinare conform riscului regional si indicatiilor AAEP/WOAH; revizuire anuala a protocolului.
Monitorizarea parazitilor prin FEC si deparazitare tintita, nu calendaristica rigida.
Screening metabolic/endocrin la seniori (de ex., PPID, disfunctie insulinica), mai ales in prezenta semnelor clinice.

Rolul institutiilor internationale este esential. WOAH furnizeaza cadre privind bolile cu declarare obligatorie si bunastarea ecvina, in timp ce AAEP publica ghiduri practice adaptate continentului american, frecvent adoptate si in alte regiuni. In 2025, aceste ghiduri subliniaza importanta jurnalizarii parametrilor de sanatate (greutate estimata, scor BCS, episoade de colica, raspuns la vaccinare), pentru a putea identifica din timp tendinte negative si a preintampina complicatii care scurteaza viata.

Nutritie: carburantul longevitatii, de la furaje la micronutrienti

Nutritia adecvata este una dintre cele mai potente parghii pentru a prelungi viata unui cal. Principiul de baza ramane: furajele fibroase de calitate (fan/iarba) ar trebui sa reprezinte fundamentul ratiei, in cantitate de 1,5–2,0% din greutatea corporala pe zi (substanta uscata). Un cal de 500 kg are nevoie, orientativ, de 7,5–10 kg de fan pe zi (in substanta uscata), adica aproximativ 9–12 kg de fan normal, in functie de umiditate. Apa trebuie sa fie permanent disponibila; un cal adult consuma, in medie, 25–55 litri/zi, mai mult in sezon cald, lactatie sau efort. Mineralele (calciu, fosfor, magneziu) si oligoelementele (cupru, zinc, seleniu) trebuie echilibrate; deficitul sau excesul prelungit submineaza sanatatea oaselor, a copitelor si a imunitatii.

In 2025, nutritionistii ecvini observa ca obezitatea si sindromul metabolic ecvin raman frecvente in populatiile de agrement, cu prevalente raportate in studii anterioare in intervalul 20–45%. Obezitatea scurteaza viata prin cresterea riscului de laminitis, boala degenerativa articulara si intoleranta la caldura. La polul opus, subnutritia cronica duce la pierdere de masa musculara si densitate osoasa redusa. Ratiile comerciale pentru seniori pot fi utile cand dentitia este deficitara si ingestia de fan este limitata, furnizand fibre prelucrate si aminoacizi esentiali. Ajustarile sezoniere sunt importante: in ierni reci, necesarul energetic creste, iar in verile fierbinti, electrolitii si accesul la umbra devin critici.

Indicatori nutritionali de monitorizat regulat:

BCS (Body Condition Score) pe scala 1–9, tinta 5–6 pentru majoritatea cailor de agrement.
Greutate estimata cu banda metrica si/sau cantar; urmarirea trendului lunar.
Calitatea fanului (fibre detergent neutru, proteina bruta, mucegai/indezirabili).
Accesul la apa (debit, curatenie, lipsa inghetului iarna); consum zilnic estimat.
Semne clinice de rezistenta la insulina/PPID (depozite adipoase regionale, letargie, modificari de blana).

Ratia trebuie corelata cu nivelul de activitate si cu conditiile medicale. Caii cu PPID si/sau rezistenta la insulina au nevoie de fan cu continut scazut de zaharuri si amidon; inmuierea fanului 30–60 minute poate reduce zaharurile solubile. Pentru cailor varstnici cu dentitie deficitara, mash-urile cu fibre si peleti inmuiati pot inlocui partial fanul lung. In 2025, recomandarile AAEP si ale nutritionistilor certificati converg catre personalizare bazata pe analize si pe evaluari periodice, pentru a preveni atat excesul, cat si deficitul – ambele asociate cu longevitate redusa.

Mediu, adapost si miscare: ecologia longevitatii

Mediul in care traieste calul ii modeleaza sanatatea pe termen lung. Accesul regulat la miscare libera pe padoc reduce riscul de colici, imbunatateste sanatatea articulatiilor si sustine starea psihica. Caii tinuti preponderent la boxa prezinta mai multe stereotipii si probleme digestive, comparativ cu cei cu iesiri zilnice. Pentru majoritatea adultilor, obiectivul este macar cateva ore de miscare libera zilnic; multi proprietari vizeaza 10–12 ore sau chiar 24/7 in paddock-uri sigure, cu adapost natural sau shelter, in functie de clima si de particularitatile individului.

Conditiile microclimatice conteaza. Stresul termic apare frecvent peste 25–28°C, mai ales la caii obezi sau cu blana neschimbata in PPID; la temperaturi joase, sub 0–5°C, necesarul energetic creste, iar accesul la fan ad libitum ajuta la termogeneza. Calitatea aerului in grajd trebuie sa fie buna: amoniacul si praful predispun la afectiuni respiratorii. Pardoseli antiderapante, asternut curat si zone de hranire/abrevare bine plasate reduc riscul de accidentari. WOAH promoveaza principiile celor “cinci libertati”, intre care libertatea de disconfort si de durere, ca baza a bunastarii si, implicit, a longevitatii.

Tinte practice pentru un mediu prietenos cu longevitatea:

Program zilnic cu miscare libera (ideal 8–12 ore sau mai mult, dupa posibilitati si individ).
Ventilatie buna in grajd; reducerea prafului si a amoniacului prin curatenie si asternut adecvat.
Adapost contra intemperiilor (ploaie, soare puternic, vant); acces la umbra in zilele caniculare.
Suprafete sigure in padoc (garduri solide, fara sarma ghimpata; verificare periodica).
Prieteni compatibili; compania reduce stresul si stereotipiile.

In 2025, multe crescatorii adopta monitorizarea pasilor si a timpului de miscare prin senzori si coliere RFID, integrand datele in planuri de management. Acest tip de abordare “data-driven” permite detectarea scaderilor subtile in activitate – adesea primul semn al durerii sau al debutului unei probleme ortopedice – si interventia timpurie. Cand mediul favorizeaza miscarea regulata, furajarea fractionata si hidratarea constanta, incidenta problemelor care scurteaza viata (colici, laminitis, leziuni) scade semnificativ, conform observatiilor clinice consolidate in perioada 2020–2025.

Dentitie, copite si intretinere: micile detalii care adauga ani

Ingrijirea dentara si a copitelor are un efect disproportional de mare asupra longevitatii. Dintii calului cresc continuu si dezvolta adesea punti ascutite care provoaca durere, scad ingestia de furaje si predispun la colici. Examinarea si corectia la 6–12 luni sunt standard, mai ales la seniori. Cand dintii lipsesc sau sunt compromisi, ratiile cu fibre prelucrate (peleti/mash) pot asigura aportul necesar si preveni slabirea, un factor de risc major pentru boli si mortalitate.

Copitele cresc, in medie, 8–10 mm pe luna; parerile converg spre interventii la 4–8 saptamani, in functie de individ, sezon si activitate. Alinierea corecta a copitei reduce stresul articular si riscul de leziuni. Laminitis-ul, o urgenta dureroasa, ramane o cauza semnificativa de suferinta si moarte prematura; in unele studii, incidenta anuala se situeaza intre 1–7% din populatia ecvina, crescand la poneii obezi si la caii cu disfunctie metabolica. Tratamentul prompt si managementul pe termen lung sunt decisive pentru supravietuirea functionala.

Practici de intretinere cu impact mare:

Control stomatologic la 6–12 luni; adaptarea ratiei pentru dentitie deficitara.
Pilire/ingrijire copite la 4–8 saptamani; evaluare periodica a unghiurilor si a uzurii.
Monitorizarea greutatii si ajustarea furajelor pentru a preveni obezitatea.
Managementul atent al suprafetelor de lucru (evitarea terenurilor alunecoase/dure).
Interventie veterinara prompta la semne de laminitis (caldura in copite, puls digital crescut, reticenta la miscare).

In 2025, farrierii si medicii veterinari promoveaza abordari integrate: radiografii periodice pentru cazurile cu istoric ortopedic, analize metabolice la caii cu recidive de laminitis si planuri personalizate de incaltare sau barefoot. Prin prevenirea durerii dentare si mentinerea copitelor functionale, calul se poate deplasa si alimenta corespunzator, reducand riscul de colici, pierdere in greutate si degradare articulara care, altfel, ar reduce anii de viata.

Semne de imbatranire si calitatea vietii: cand si cum ajustam asteptarile

Imbatranirea nu inseamna doar numarul de ani, ci si schimbari endocrine, musculo-scheletice si imunitare. Semnele tipice includ pierdere de masa musculara (in special pe linia spatelui), modificari de blana (naparlire tardiva, blana lunga la PPID), scaderea tolerantei la efort, rigiditate matinala si tranzitii alimentare mai lente din cauza dentitiei. Evaluarea regulata a BCS (tinta 5–6/9 pentru multi adulti), a scorului de masa musculara si a semnelor subtile de durere este cruciala. In 2025, ghidurile practicienilor AAEP pun accent pe examinari bi-anuale la seniori, cu hemoleucograma si biochimie orientata, pentru a surprinde din timp anemiile usoare, insuficienta renala incipienta sau disfunctiile endocrine.

Parametrii fiziologici de repaus raman utili ca repere: puls 28–44 batai/minut, respiratie 8–16/minut, temperatura 37,5–38,5°C. Abateri persistente pot indica probleme sistemice. In plus, scorurile de calitate a vietii (QoL) – care includ apetit, socializare, mobilitate, interes pentru mediu si confort la ingrijire – devin instrumente practice pentru proprietari. Cand scorurile scad constant, planul de management trebuie revizuit (durere, nutritie, mediu). Institutiile de profil din Europa (de ex., consortii nationale de bunastare ecvina) promoveaza instrumente standardizate de evaluare QoL pentru decizii informate.

Semnale care cer consult veterinar prompt:

Pierdere inexplicabila in greutate sau apetitul scazut prelungit.
Rigiditate accentuata, schiopaturi recurente sau intoleranta brusca la efort.
Colici, chiar si usoare, repetate in scurt timp.
Modificari ale blanii (naparlire intarziata), setei si urinarii – suspiciune de PPID sau probleme renale.
Schimbari comportamentale (izolare, agresivitate, letargie neobisnuita).

Adaptarile includ reducerea intensitatii lucrului, trecerea la exercitii cu impact scazut (plimbari la pas, teren variat bland), fisioterapie, suplimente articulate bazate pe dovezi si analgezice prescrise de medicul veterinar cand este cazul. Scopul nu este doar prelungirea numarului de ani, ci cresterea numarului de ani traiti bine. In 2025, accentul pe analgezia responsabila si pe reabilitarea functionala este mai puternic ca oricand, fiind corelat cu o longevitate functionala imbunatatita in populatiile monitorizate.

Recorduri, statistici si trenduri actuale despre cat traieste un cal

Pe plan global, FAO/FAOSTAT a raportat in ultimii ani un efectiv al populatiei de cai de aproximativ 60–62 de milioane de capete, cu variatii regionale. In 2025, aceste serii istorice raman un reper major pentru intelegerea distributiei geografice, chiar daca raportarile nationale sunt decalate temporal. In tari cu industrie ecvestra dezvoltata (SUA, UK, state UE), populatiile de agrement reprezinta o pondere importanta si includ un procent tot mai mare de cai “seniori”, reflectand accesul mai bun la ingrijire si nutritie. Media de viata in gospodarii cu management modern se situeaza in continuare in intervalul 25–30 de ani, in timp ce 10–15% dintre indivizi in turme bine ingrijite ating sau depasesc 30 de ani, conform sondajelor asociatiilor de proprietari publicate pana in 2024 si confirmate anecdotic de clinicieni in 2025.

Colicile raman printre principalele cauze de mortalitate neprogramata; incidenta raportata in literatura recenta variaza in general intre 3 si 10 episoade la 100 de cai pe an, cu mortalitate redusa in fermele cu acces rapid la chirurgie si management post-operator. Laminitis-ul prezinta incidente anuale in jur de 1–7% in diverse esantioane, crescute in prezenta obezitatii si a disfunctiilor endocrine. Din perspectiva preventiva, cresterea utilizarii FEC in 2020–2025 a redus deparazitarile inutile si a incetinit dezvoltarea rezistentelor, cu impact pozitiv pe termen lung asupra sanatatii intestinale si, indirect, a longevitatii.

Date si tendinte relevante in 2025 (orientativ, bazate pe rapoarte si ghiduri profesionale):

Media de viata pentru caii de agrement: 25–30 ani; poneii adesea 30–35+.
Procent tot mai mare de cai >15 ani in registrele nationale si sondaje ale asociatiilor (adesea 30%+ in populatii de agrement).
Incidenta colicilor: ~3–10/100 cai/an; mortalitate scazuta cu interventie rapida.
PPID la seniori: detectat la 20–30% dintre caii peste 15 ani in unele esantioane clinice.
Laminitis: 1–7% anual, cu varfuri la cai cu obezitate sau tulburari metabolice.

Recordurile istorice, precum Old Billy (62 ani), demonstreaza potentialul speciei, insa nu trebuie luate ca standard. Mai important este ca, in 2025, convergenta recomandarilor AAEP, a cadrelor WOAH si a datelor FAOSTAT sustine ideea ca managementul bazat pe dovezi – nutritie solida, preventie medicala, mediu adecvat si miscare – creste sansa ca un cal sa atinga si sa depaseasca confortabil varsta de 25 de ani.

Factori umani: decizii zilnice care pot adauga (sau taia) ani

Dincolo de genetica si mediu, oamenii joaca un rol central in cat traieste un cal. Deciziile cu privire la antrenament, furajare, timp petrecut la padoc si promptitudinea interventiilor medicale pot adauga ani de viata. Supraalimentarea si sedentarismul duc la obezitate si laminitis; invers, subalimentarea in sezoane grele slabeste imunitatea si reduce rezilienta. Proprietarii informati monitorizeaza BCS lunar, ajusteaza ratiile pe sezon si colaboreaza constant cu medicul veterinar si farrierul. In 2025, instrumentele digitale – aplicatii de jurnalizare, cantare portabile, curele pentru ritm cardiac – ajuta la luarea deciziilor in timp real, scazand riscul de a rata semnale timpurii ale unei probleme.

Planurile de antrenament trebuie periodizate. Un cal matur beneficiaza de sesiuni variate (anduranta usoara, lucrul la sol, gimnastica usoara) si de zile de refacere. Suprasolicitarea articulatiilor prin teren dur si sesiuni lungi, fara progresie graduala, scurteaza cariera si potential viata. Ingrijirea copitelor si corectia dentara la timp sustin digestia si locomotia, verigi cheie pentru un metabolism echilibrat. In plus, suportul social (compania altor cai compatibili) reduce stresul, imbunatateste apetitului si promoveaza miscarea naturala.

Obiceiuri zilnice care favorizeaza longevitatea:

Monitorizarea BCS si a greutatii; ajustari mici si frecvente ale ratiei.
Mers zilnic la padoc, ideal ore multiple; evitarea sedentarismului.
Asigurarea apei curate si a fanului de calitate; evitarea schimbarilor bruste in dieta.
Program de preventie: vaccinuri, FEC si stomatologie conform recomandarii medicului veterinar.
Jurnalizarea semnelor clinice si a comportamentului; consult prompt la abateri persistente.

Pe scurt, in 2025, accentul pus de AAEP pe preventie si de WOAH pe bunastare converge cu adoptarea de catre proprietari a unor rutine consecvente. Aceasta aliniere reduce episoadele acute, preintampina degradarea cronica, si creste probabilitatea ca un cal sa ajunga in siguranta si confort la varste de 25–30+ ani.

De ce unii cai traiesc 35–40+ ani: combinatia castigatoare

Exista cai care depasesc confortabil 35 de ani, in special poneii si metisii robusti. Ce au in comun? Istoric de management conservator, fara suprasolicitari in adolescenta; nutritie echilibrata orientata pe fibre; preventie veterinara riguroasa; dentitie si copite ingrijite constant; si, nu in ultimul rand, un mediu social pozitiv. In 2025, datele agregate din clinici universitare si din asociatii nationale arata ca proprietarii care aplica “micile corectii” cu consecventa – verificari periodice, adaptari sezoniere, miscare zilnica – reusesc sa prelungeasca viata si sa imbunatateasca functionalitatea la varste inaintate.

Un alt factor este fortuna genetica: rasele sau liniile cu rezilienta naturala se recupereaza mai bine dupa evenimente de boala si tolereaza variatiile de mediu. Totusi, genetica buna fara management adecvat nu garanteaza longevitate. De aceea, institutiile profesionale recomanda individualizarea planului: ce functioneaza pentru un ponei de 300 kg poate fi insuficient sau inadecvat pentru un cal sport de 600 kg. FAOSTAT ofera contextul numeric global, in timp ce AAEP si WOAH ghideaza practica la nivel de individ.

Pilonii frecvent regasiti la caii “super-longevivi”:

Greutate stabila, cu BCS 5–6/9 in cea mai mare parte a anului.
Dentitie functionala sau ratie adaptata imediat ce apar dificultati de masticatie.
Miscare zilnica variata, inclusiv plimbari la pas si socializare controlata.
Preventie veterinara si farrier constanta, fara pauze lungi intre vizite.
Mediu curat, aerisit, cu acces la umbra si adapost, si fan curat, lipsit de mucegai.

Aceste practici, alaturi de detectarea timpurie a problemelor endocrine si ortopedice, explica de ce unii cai ajung la 35–40+ ani si raman functionali pentru plimbari usoare. In 2025, accentul cade pe consistenta si pe decizii bazate pe date, ceea ce transforma longevitatea dintr-o exceptie intr-o tinta realista pentru tot mai multi proprietari.