Exista mult mai multe soiuri de mere decat lasa sa se vada rafturile magazinelor. Acest articol raspunde la intrebarea aparent simpla “Cate soiuri de mere exista” printr-o trecere in revista a surselor stiintifice, a registrelor horticole si a colectiilor de germoplasma. Vom vedea de ce raspunsul variaza, ce spun institutiile internationale in 2026 si cum se ajunge, practic, la o estimare credibila.
Ce numaram cand spunem “soiuri de mere”
In horticultura, “soi” inseamna o varietate cultivata, stabila genetic si distincta fenotipic. In practica, numaratoarea devine complicata deoarece exista sinonime istorice (acelasi soi cu nume diferite in tari diferite), clone mutate prin selectie vegetativa, si sporturi (mutatii spontane) care, uneori, se comercializeaza sub marci inregistrate. Organizatii precum UPOV (Uniunea Internationala pentru Protectia Noilor Soiuri de Plante) si autoritatile nationale de inregistrare cer distinctivitate, uniformitate si stabilitate pentru recunoastere oficiala, insa un soi poate exista si fara drept de proprietate intelectuala sau fara a fi listat comercial.
De aceea, raspunsul “cate soiuri de mere exista” depinde de: includem sau nu sinonimele? numaram clonele ca soiuri separate? luam in calcul soiuri locale, partial pierdute, restaurate recent in livezi conservator? Literatura pomologica recenta si bazele de date actualizate in 2026 converg catre ideea ca la nivel global sunt consemnate peste 7.500 de denumiri de soiuri de mar (Malus domestica), dar numarul de entitati genetice cu adevarat distincte este mai mic, deoarece parte din denumiri se suprapun.
Cifre actuale: cum arata peisajul in 2026
In 2026, un reper cheie il reprezinta bazele de date ale resurselor genetice. Colectia USDA din cadrul National Plant Germplasm System, gestionata la Geneva, New York (SUA), raporteaza in mod constant peste 6.000 de accesii de Malus (incluzand soiuri, specii salbatice si hibrizi), ceea ce indica o amplitudine mare a diversitatii conservate. National Fruit Collection (Marea Britanie, Brogdale) listeaza de regula peste 2.100 de soiuri de mar, reprezentand una dintre cele mai vaste colectii publice din Europa. In paralel, registrele nationale si europene pentru drepturi de ameliorator (de ex. baza de date a Community Plant Variety Office – CPVO) arata, in fiecare an, zeci de aplicatii noi pentru mere, ceea ce confirma dinamismul ameliorarii.
Chiar daca cifrele variaza intre cataloage, majoritatea surselor horticole si institutii precum FAO considera rezonabila cifra “peste 7.500” pentru totalul denumirilor istorice si moderne. Este esential de retinut ca aceste cifre includ duplicari cauzate de sinonime si sporturi inregistrate separat. Cu toate acestea, ele arata clar ca diversitatea de soiuri existente depaseste cu mult oferta comerciala curenta vizibila in retail.
Productie mondiala si dominanta catorva soiuri
Faptul ca exista mii de soiuri nu inseamna ca toate ajung in cosul nostru. Date FAOSTAT recent disponibile arata ca productia mondiala de mere s-a situat in jurul pragului de 95 de milioane de tone in 2022, cu China contribuind cu aproape jumatate din volum. In Uniunea Europeana, recolta anuala se situeaza in mod obisnuit intre 11 si 13 milioane de tone, iar Statele Unite produc circa 4–5 milioane de tone, in functie de an. Organizatii precum WAPA (World Apple and Pear Association) confirma in rapoartele sale ca doar un grup restrans de soiuri domina volumele comerciale, in special in lanturile de retail.
Top repere statistice si de piata:
- FAOSTAT indica ~95 milioane tone la nivel global (an de referinta 2022), sugerand stabilitate relativa in jurul acestui nivel in anii recenti.
- China ramane principalul producator, cu peste 40 de milioane de tone anual in ultimii ani analizati oficial.
- UE oscileaza intre 11–13 milioane tone; Polonia este adesea primul producator european, urmata de Italia si Franta.
- In SUA, cateva soiuri precum Gala, Red Delicious, Honeycrisp si Fuji acopera o mare parte din piata proaspata, conform rapoartelor asociatiilor de profil.
- Putine soiuri domina exportul global datorita cerintelor de depozitare, aspect si consistenta calitatii, desi mii de soiuri exista in livezi traditionale.
Cum se clasifica soiurile de mar si de ce conteaza
Exista mai multe moduri de a clasifica soiurile, fiecare relevand o fata a diversitatii. O clasificare uzuala se face dupa destinatie: consum in stare proaspata (desert), procesare (suc, cidru, piure) sau utilizare mixta. O alta clasificare se leaga de fenologia maturarii (timpurii, de toamna, de iarna), ceea ce influenteaza calendarul recoltarii si capacitatea de stocare. In fine, exista clasificari dupa rezistenta la boli (de pilda, genele Vf/Rvi pentru rezistenta la rapan), dupa nevoile de frig, si dupa preferinte de clima si sol. Pentru pomicultori, aceste criterii decid rentabilitatea; pentru consumatori, ele explica de ce unele soiuri au textura mai crocanta, altele aroma mai complexa.
Principalele categorii utile in practica:
- Soiuri pentru desert: accent pe crocant, suculenta, zahar/aciditate echilibrate (ex.: Gala, Honeycrisp, Pink Lady/Cripps Pink).
- Soiuri pentru procesare: pulpa care se desface sau se mentine la gatire, continut de aciditate potrivit (ex.: Bramley, Granny Smith in mixuri, soiuri dedicate cidrului).
- Fereastra de maturare: timpurii (vara), medii (toamna), tarzii (iarna), cu impact direct asupra logisticii si stocarii.
- Rezistenta la boli: linii cu gene pentru rapan sau fainare, reducand nevoia de tratamente si costurile.
- Adaptare pedoclimatica: soiuri pentru zone reci vs. zone mai calde, dar si sensibilitate la arsura bacteriana sau ger.
Soiuri vechi, conservare si rolul bancilor de gene
O mare parte din diversitate se afla in soiuri vechi (heirloom) sau locale, unele cu raspandire regionala limitata. Colectii publice precum National Fruit Collection (UK) si cea a USDA la Geneva pastreaza si documenteaza mii de accesii, inclusiv duplicari folosite deliberat pentru securizarea resurselor. Institutii precum FAO promoveaza, prin programele dedicate resurselor genetice, conservarea in situ si ex situ a patrimoniului pomicol. In Europa Centrala si de Est, numeroase initiative locale readuc in livezi soiuri traditionale, uneori cu interes gastronomic (cidru artizanal) sau turistic (livezi demonstrative). Aceste demersuri sunt esentiale pentru a mentine o baza genetica larga, utila atat in ameliorare, cat si pentru rezilienta pe termen lung.
De ce merita pastrate soiurile vechi:
- Diversitate genetica: sursa de gene pentru rezistenta la boli, toleranta la stres si arome unice.
- Cultura si identitate: soiuri legate de istoria culinara a regiunilor, retete si festivaluri locale.
- Piata de nisa: valoare adaugata pentru cidru, gastronomie si turism gastronomic.
- Siguranta alimentara: portofoliu mai larg de optiuni in fata schimbarilor climatice.
- Educatie si cercetare: materiale vii pentru scoli, universitati si proiecte comunitare.
Ameliorare moderna si tendinte vizibile in 2026
In 2026, ameliorarea marului utilizeaza din plin selectia asistata de markeri, genotiparea de inalta densitate si fenotiparea digitala. Tintele principale sunt imbunatatirea texturii si aromei, stabilitatea calitatii pe lantul post-recoltare, rezistenta la rapan si fainare, precum si toleranta la stres abiotic. Laboratoare si institute precum Plant & Food Research (Noua Zeelanda), IRTA (Spania), institutele universitatilor din SUA (sustinute de USDA-NIFA) sau centrele din Germania si Olanda accelereaza ciclurile de selectie. In paralel, apar noi branduri comerciale gestionate prin licente, pentru a controla calitatea si imaginea pe piata.
Desi nu toate ajung la scara mare, in fiecare an apar zeci de cultivare noi la nivel mondial, cu protectie de ameliorator in baze de date precum CPVO sau UPOV. Aceasta dinamica nu modifica peste noapte marile cote de piata, dar schimba incet profilul de gust si standardele de depozitare. Pentru intrebarea “cate soiuri exista”, dinamica ameliorarii inseamna ca numarul total de denumiri creste constant, chiar daca sinteza genetica reala ramane mai compacta din cauza rudeniilor apropiate.
Metode credibile de estimare a numarului real de soiuri
Fara o metodologie clara, estimarile pot devia mult. Specialistii propun combinarea surselor istorice cu baze de date moderne si cu verificari genetice. Scopul este sa se reduca efectul sinonimelor si al sporturilor care figureaza separat in cataloage, dar sunt practic foarte apropiate genetic. O abordare sistematica, folosita in proiecte internationale coordonate de institute nationale si de FAO pentru resurse genetice, ajuta la obtinerea unei imagini robuste si comparabile intre regiuni.
Pasii esentiali intr-o estimare serioasa:
- Agregarea listelor: colectarea intrarilor din GRIN-Global (USDA), National Fruit Collection, cataloage nationale si literaturi regionale.
- Curatarea sinonimelor: maparea denumirilor istorice si comerciale la identitati unice.
- Verificare genetica: utilizarea markerilor pentru a separa clone/sporturi de soiuri distincte.
- Validare pomologica: confirmarea caracterelor-cheie (gust, textura, fenologie) in camp.
- Actualizare continua: integrarea anuala a noilor inregistrari si a retragerilor din cultura.
Soiurile si realitatea pietei: de ce vedem putine in retail
Chiar daca exista mii de soiuri, lanturile de retail prefera cateva optiuni standardizate, capabile sa livreze calitate constanta, aspect atractiv si rezistenta buna la transport. Economiile de scara, disponibilitatea materialului certificat si acordurile de licentiere pentru soiuri club influenteaza puternic oferta. Organizatii de piata precum WAPA si statisticile nationale confirma ca primele 5–10 soiuri pot acoperi majoritatea volumelor intr-o tara dezvoltata. Totusi, pietele locale, micii producatori si magazinele specializate pastreaza deschise usile pentru soiuri vechi sau regionale.
Factorii care reduc vizibilitatea diversitatii in magazine:
- Cerinte logistice: uniformitate de calibru si capacitate de depozitare la atmosfera controlata.
- Marketing si licente: investitii concentrate in cateva branduri recunoscute.
- Preferinte ale consumatorilor: odata obisnuit cu un profil de gust, publicul revine la el.
- Risc pentru retail: complexitate mai mare la listing si pierderi potentiale pentru loturi mici.
- Sezonalitate: sincronizarea recoltarii cu ferestrele comerciale limiteaza alegerile.
Ce inseamna toate acestea pentru intrebarea “cate soiuri de mere exista”
Coreland datele din 2026, un raspuns onest este: sunt consemnate peste 7.500 de denumiri de soiuri de mar la nivel global, conform convergentei dintre colectii publice, cataloage si literatura horticola, dar numarul de genotipuri cu adevarat distincte este mai mic din cauza sinonimelor si a sporturilor. Bazele de date mari, precum GRIN-Global (USDA) si colectii ca National Fruit Collection, impreuna cu registrele de drepturi de ameliorator (CPVO, UPOV), confirma atat amploarea, cat si dinamismul listei. In plus, FAOSTAT arata ca productia totala de mere ramane foarte ridicata, insa dominata comercial de un grup redus de soiuri principale.
Chei de retinut pentru cititori si decidenti:
- Diversitatea exista si este documentata: colectii publice aduna mii de accesii.
- Statisticile 2026 confirma dinamismul: apar zeci de soiuri noi in fiecare an in registre.
- Piata prefera putine soiuri: eficienta economica si constanta calitatii primeaza.
- Conservarea este vitala: institutiile nationale si FAO promoveaza pastrarea patrimoniului.
- Estimarea exacta necesita metoda: integrare de date, genetica si validare pomologica.
