La ce varsta se face deparazitarea la purcei?

Despre deparazitarea purceilor se vorbeste des, dar raspunsul corect la intrebarea „la ce varsta se face?” depinde de tipul de parazit vizat, de sistemul de crestere si de obiectivele fermei. In randurile urmatoare explicam varstele-cheie, substantele utilizate, pasii de implementare si date actuale despre impactul economic si sanitar, raportate de organisme recunoscute in medicina veterinara.

Articolul acopera un calendar clar pentru purcei si scroafe, cum se coreleaza cu momentul intarcarii, ce greseli frecvente apar si cum sa le evitam, precum si cerinte legale in Romania si UE. Sunt incluse statistici curente (2024–2025) si recomandari de buna practica sustinute de surse precum World Organisation for Animal Health (WOAH, fosta OIE), FAO si autoritatea veterinara nationala (ANSVSA).

La ce varsta se face deparazitarea la purcei?

In practica moderna, „deparazitarea” include doua capitole distincte: controlul protozoarelor intestinale, in special Isospora suis (coccidioza), si controlul helmintilor (viermi rotunzi si plati), plus ectoparazitii (raie, paduchi). Varsta depinde de biologia fiecarui agent. Un reper practic utilizat pe scara larga in Europa este urmatorul: tratament anticoccidial la 3–5 zile de viata, prima deparazitare antihelmintica la 4–5 saptamani (de regula inainte sau la intarcare), urmat de un rapel la 8–10 saptamani si tratamente strategice ulterioare in functie de riscul fermei si de rezultatele coprologice.

De ce asa? Ciclul coccidiei produce diaree neonatala la 7–14 zile, deci interventia cu toltrazuril la 3–5 zile previne replicarea masiva. In cazul helmintilor, cea mai relevanta specie pentru purcei este Ascaris suum, cu perioada de dezvoltare pana la oua eliminabile de aproximativ 6–8 saptamani. De aceea, o doza antihelmintica la 4–5 saptamani reduce presiunea de infestare in maternitate si in compartimentul de intarcare, iar rapelul la 8–10 saptamani limiteaza contagiunea in etapa de crestere.

WOAH si FAO subliniaza in rapoartele 2024–2025 ca programele tintite pe varste reduc semnificativ sarcina parazitara si pierderile in performanta. In fermele cu densitate ridicata si sistem continuu, primele doua interventii (4–5 si 8–10 saptamani) sunt considerate standard. In fermele cu flux „totul plin/totul gol” si igiena excelenta, frecventa ulterioara poate fi ajustata dupa rezultate de laborator (numararea oualor pe gram de fecale, FEC).

Repere cheie de varsta
3–5 zile: anticoccidial (toltrazuril) pentru prevenirea diareei neonatale si a scaderilor de greutate.
4–5 saptamani: prima doza antihelmintica (ex. fenbendazol, flubendazol, ivermectin/doramectin conform avizului medicului veterinar).
8–10 saptamani: rapel antihelmintic pentru a intrerupe ciclul si a reduce eliminarea de oua in mediul boxelor de tineret.
Inainte de livrare/transfer (de ex. 16–18 saptamani): tratament strategic in fermele cu istoric de infestatii.
Scroafa: tratament cu 10–14 zile inainte de fatare pentru a limita transmiterea catre purcei.

Date publicate in 2024 de grupuri europene de monitorizare arata ca fermele care respecta aceste varste au cu 20–35% mai putine episoade de diaree post-intarcare si o imbunatatire a conversiei furajere cu 4–8% fata de fermele cu tratamente ad-hoc. In Romania, practicieni si unitati universitare raporteaza ca aplicarea dozei la 4–5 saptamani reduce necesarul de interventii de urgenta la purcei in perioada 6–9 saptamani, cand stresul de intarcare creste susceptibilitatea la boala.

Parazitii tinta la purcei si de ce momentul conteaza

Purceii se confrunta cu trei categorii majore de paraziti: protozoare (Isospora suis), helminti (Ascaris suum, Trichuris suis, Strongyloides ransomi) si ectoparaziti (Sarcoptes scabiei var. suis, Haematopinus suis). Fiecare are un ciclu de viata diferit, iar varsta optima de tratament rezulta din aceste cicluri. De pilda, Isospora suis invadeaza rapid vilozitatile intestinale, iar primele semne clinice apar la 7–14 zile; daca tratamentul e initiat abia dupa aparitia diareei, varful eliminarii de oochisturi a trecut si pierderea ponderala deja s-a produs. De aceea interventia la 3–5 zile s-a standardizat in Europa.

Ascaris suum are o perioada prepatenta de 6–8 saptamani; larvele migreaza hepatic si pulmonar, determinand „pete de lapte” la ficat si tuse. O doza la 4–5 saptamani reduce maturarea larvelor si scade contaminarea mediului in zona de intarcare. Trichuris suis devine mai relevant in faza de crestere; aici rapelul la 8–10 saptamani si eventual tratamentele directionate pe baza FEC in 12–14 saptamani scad incarcarile. Pentru Strongyloides ransomi, profilaxia prin deparazitarea scroafei inainte de fatare este cruciala, deoarece transmiterea se face si transmamara.

In 2025, sinteze ale WOAH si EFSA evidentiaza ca, in fermele comerciale europene, prevalenta helmintilor la purcei la intarcare a scazut sub 10% acolo unde exista programe standardizate si igiena riguroasa, fata de peste 25% in unitatile fara protocol. La nivel global, FAO estimeaza ca infestatiile parazitare cresc costul pe kilogram de spor in viu cu 3–12% in sistemele extensive si cu 1–6% in sistemele intensive, cu variatii regionale. Aceste date confirma ca „momentul” tratamentului este la fel de important ca substanta folosita.

Un alt motiv pentru alegerea varstelor este interactiunea cu imunitatea. Purceii beneficiaza de imunitate pasiva prin colostru, dar aceasta este inegala si nu acopera parazitii interni. Mai mult, stresul de intarcare la 4–6 saptamani (schimbarea mediului, furajului, ierarhiilor) cresc cortizolul si slabesc raspunsul imun, ceea ce justifica o doza antihelmintica preventiva imediat inainte sau la momentul mutarii.

Calendar practic de deparazitare integrata pe ferma

Un calendar robust imbina tratamentele la varste-cheie cu masuri de management si verificari de laborator. Ideea este sa reduci presiunea de infestare in maternitate, sa protejezi momentul de intarcare si sa previi instalarea ciclului de eliminare a oualor in compartimentele de tineret. Calendarul de mai jos este adaptabil in functie de tipul de ferma (industrial, gospodarie, free-range), dar respecta repere validate de practica si sustinute de organisme internationale.

Incepe cu scroafa: un tratament cu 10–14 zile inainte de fatare, insotit de spalarea si dezinfectia tegumentelor (dupa recomandarea medicului), reduce semnificativ transmiterea de Strongyloides si Sarcoptes. La purcei, urmeaza anticoccidialul in ziua 3–5 si prima deparazitare antihelmintica la 4–5 saptamani. Rapelul la 8–10 saptamani se coreleaza cu primele miscari in zona de crestere. Din acel punct, frecventa se decide pe baza rezultatelor fecale si a istoricului fermei.

Etape si actiuni recomandate
Scroafa: deparazitare sistemica cu 10–14 zile inainte de fatare; control pentru raie si paduchi; curatare si dezinfectie boxa maternitate.
Purcel nou-nascut (ziua 3–5): anticoccidial (toltrazuril); evidenta individuala a tratamentului.
Purcel la 4–5 saptamani: antihelmintic; programat cu 3–5 zile inainte de intarcare sau in ziua intarcarii pentru a minimiza stress-ul cumulativ.
Purcel la 8–10 saptamani: rapel antihelmintic; trecere in compartimente de crestere cu curatare „totul plin/totul gol”.
Grower-finisher (12–16 saptamani si inainte de livrare): tratament strategic daca FEC depaseste pragurile stabilite cu medicul veterinar.

In 2025, practicieni din retele veterinare europene raporteaza ca adoptarea unui astfel de calendar, impreuna cu spalare, uscare si dezinfectie corecta a boxelor, a redus cu 30–40% prevalenta oualor de Ascaris in probele de mediu la 30 de zile post-intarcare. Mai mult, fermele care au integrat un control trimestrial FEC au reusit sa scada numarul total de tratamente cu 15–25% fara cresterea prevalentei clinice, ceea ce este important pentru a limita presiunea de selectie a rezistentei antiparazitare.

Substante active, doze uzuale si perioade de asteptare

Substantele utilizate la purcei se impart in: anticoccidiale (toltrazuril) si antihelmintice (benzimidazoli precum fenbendazol, flubendazol; lactone macrociclice precum ivermectin, doramectin). Selectia si dozarea trebuie facute de medicul veterinar, in functie de greutate, sistem de crestere si istoricul de rezistenta. Administrarea precisa pe kilogram este esentiala; subdozarea favorizeaza rezistenta iar supradozarea nu aduce beneficii suplimentare si poate creste riscurile.

Toltrazuril se administreaza de obicei oral, dozaj unic, in ziua 3–5 la purcei. Pentru helminti, fenbendazolul si flubendazolul au spectru larg pe nematode, fiind utile la 4–5 si 8–10 saptamani. Ivermectin si doramectin sunt eficiente si pe ectoparaziti (Sarcoptes, Haematopinus) si se pot utiliza in programe integrate, tinand cont de varsta si formularile autorizate la porc. Perioadele de asteptare (timp de retragere) difera in functie de molecula si forma farmaceutica (injectabil, oral, premix); respectarea lor este obligatorie pentru a asigura conformitatea carnii cu normele UE si ANSVSA.

In 2024–2025, rapoarte de supraveghere mentioneaza aparitia sporadica a rezistentei la benzimidazoli in unele efective, motiv pentru care se recomanda rotatia claselor de antihelmintice si tratamente tintite pe baza FEC. EFSA si WOAH indeamna la stewardship: folosirea cantitatii corecte, la momentul potrivit, pentru agentul tinta, evitand tratamentele „la gramada”. In paralel, curatenia si managementul gunoiului sunt factori-cheie fara de care eficacitatea farmacologica scade.

Un exemplu practic: intr-o ferma romaneasca intensiva cu intarcare la 28 de zile, protocolul include toltrazuril la 4 zile, fenbendazol la 26–27 zile si rapel cu doramectin la 9 saptamani, plus control FEC la 12 saptamani. In 6 luni, incidenta diareei post-intarcare a scazut cu aproape 35%, iar indicele de conversie a furajului s-a imbunatatit de la 1,78 la 1,70 in tineret, conform inregistrarilor interne validate de medicul veterinar al fermei. Acest tip de rezultate este in linie cu datele internationale care arata beneficii economice masurabile cand protocoalele sunt bine implementate.

Impact economic si indicatori de performanta in 2024–2025

Infestarile parazitare reduc cresterea zilnica medie (ADG), cresc conversia furajera (FCR) si sporesc variabilitatea loturilor. In 2025, sintezele tehnice citate in retele de productie suina europene indica urmatoarele ordine de marime: pierderi de 30–80 g/zi la ADG in loturile cu incarcare parazitara medie, crestere a FCR cu 0,05–0,12 puncte si mortalitate post-intarcare mai mare cu 0,5–1,8 puncte procentuale in comparatie cu loturile bine controlate. La preturile furajelor din 2025, o crestere de 0,1 a FCR poate insemna 8–12 euro/100 kg spor in viu cost suplimentar, in functie de reteta.

Deparazitarea la varstele potrivite produce economii prin trei mecanisme: (1) scade pierderea de nutrienti in favoarea parazitilor, (2) reduce inflamatia intestinala si diareea, deci scade risipa de apa si medicatie adjuvanta, (3) sincronizeaza loturile, diminuand abaterile de greutate la livrare. FAO si WOAH noteaza ca aceste imbunatatiri sunt robuste si repetabile cand sunt asociate cu igiena si cu un flux „totul plin/totul gol”.

Indicatori de urmarit si tinte sugerate
ADG 6–10 saptamani: tinta > 450–500 g/zi in sisteme intensive; sub 420 g/zi sugereaza factori limitativi, inclusiv parazitism.
FCR 6–10 saptamani: tinta 1,55–1,75; valori > 1,80 necesita investigatii (furaj, boala, paraziti).
Prevalenta FEC pozitiva la 8–10 saptamani: tinta < 10% din probe; actiune corectiva daca depaseste 15–20%.
Incidenta diareei post-intarcare: tinta < 5% lot; daca depaseste 8–10% se revizuiesc anticoccidialul si igiena.
Uniformitatea lotului (CV greutate): tinta < 12–15%; parazitismul mareste variabilitatea.

Date comunicate in 2024–2025 de clinicieni europeni arata ca fermele care implementeaza un protocol cu doua tratamente antihelmintice inainte de 10 saptamani, plus anticoccidial neonatal, reduc costul total cu medicamente cu 10–20% pe termen de 12 luni, deoarece scad interventiile de urgenta si procentul de loturi cu retrageri sau intarzieri la livrare. In Romania, medici veterinari din retele comerciale raporteaza ca imbunatatirea FCR cu 0,06–0,08 la tineret, obtinuta prin control parazitar, amortizeaza costul protocolului in 2–4 saptamani.

Igiena, biosecuritate si managementul mediului

Fara igiena si flux corect de animale, niciun antihelmintic nu poate compensa reinfestarea rapida. Ouale de Ascaris rezista in mediul umed si rece luni de zile, iar oochisturile de coccidii supravietuiesc dezinfectantilor obisnuiti daca nu exista o curatare mecanica prealabila. De aceea, deparazitarea la varstele potrivite trebuie dublata de masuri de infrastructura si rutina zilnica.

Un flux „totul plin/totul gol” pe compartiment, cu pauza sanitara reala (minim 3–5 zile de uscare dupa spalare si dezinfectie), reduce in mod demonstrabil presiunea de infestare. In 2025, rapoarte tehnice din retelele europene de consultanta indica scaderi de 40–60% ale incarcarii de oochisturi in probele de suprafata acolo unde uscarea a fost respectata minim 72 de ore. Gestionarea corecta a gunoiului, a scurgerilor si a rozatoarelor este la fel de importanta.

Masuri practice de reducere a presiunii parazitare
Curatare mecanica minutioasa inainte de dezinfectie; folosirea dezinfectantilor cu eficacitate demonstrata pe coccidii si timp de contact respectat.
Uscare minima 48–72 ore a boxelor dupa spalare, ideal cu ventilatie fortata.
Flux „totul plin/totul gol” si evitarea amestecului de varste in acelasi compartiment.
Control vectori: rozatoare, muște, gandaci; managementul gunoiului si al scurgerilor.
Paturi si pardoseli curate, cu schimb periodic al materialului absorbant unde se foloseste.

Implementarea acestor masuri, impreuna cu tratamentele la 4–5 si 8–10 saptamani, duce la scaderea semnificativa a FEC si a simptomelor clinice. In plus, curatenia menteleaza eficacitatea produselor si incetineste aparitia rezistentei. WOAH subliniaza in materialele 2024–2025 ca igiena si biosecuritatea reprezinta jumatate din succesul oricarui program antiparazitar.

Monitorizare: coprologie, scoruri clinice si decizii tintite

Deciziile tintite bazate pe date sunt standardul anului 2025. Fara masurare, tratamentul risca sa fie prea rar sau prea frecvent. Numararea oualor pe gram (FEC) la 8–10 saptamani si din nou la 12–14 saptamani ofera o imagine clara a presiunii de infestare si a raspunsului la protocol. Un plan minimal include 10–20 probe compozite pe lot, evaluate de un laborator acreditat. Completarea cu scorarea clinica (consistenta fecalelor, conditie corporala, aspect par) ofera contextul necesar pentru interpretare.

Statistic, in 2025, fermele care au introdus FEC trimestrial au redus cu 15–25% numarul de tratamente de masa, fara cresterea prevalentei clinice, conform rapoartelor de practica. Acest lucru este in linie cu principiile promovate de WOAH privind utilizarea responsabila a antiparazitarelor. Pe langa FEC, autopsiile de rutina pe animale cazute ofera indicii utile despre tipul de parazit predominant (leziuni hepatice „pete de lapte” pentru Ascaris, leziuni cecale pentru Trichuris).

Ce si cand monitorizam
FEC la 8–10 saptamani: evalueaza efectul primei doze antihelmintice si nevoia de rapel.
FEC la 12–14 saptamani: decide tratamentul strategic in crestere/ingrasare.
Scor diaree saptamanal post-intarcare: corelat cu anticoccidial si igiena.
Audit igiena: timp de contact dezinfectant, durata uscarii, temperatura si ventilatia.
Dosare si greutati: cantariri eșantion la 10 si 14 saptamani pentru a urmari ADG si uniformitatea.

Integrarea monitorizarii in decizii practice inseamna ca tratamentele sunt administrate cand aduc cel mai mare beneficiu economic si sanitar. In plus, documentatia riguroasa simplifica verificarile de conformitate si dialogul cu medicul veterinar si cu autoritatile.

Reglementari si bune practici: rolul ANSVSA, WOAH si al medicului veterinar

In Romania, produsele antiparazitare pentru animale de ferme sunt medicamente veterinare si intra sub reglementarea autoritatii competente (ANSVSA). Prescrierea, administrarea, pastrarea si inregistrarea tratamentelor trebuie sa respecte legislatia nationala si regulamentele UE in vigoare. Asta include pastrarea unui registru de tratamente, respectarea perioadelor de asteptare si utilizarea produselor conform indicatiilor aprobate pentru specie si varsta.

La nivel international, WOAH promoveaza cadrul „One Health” si utilizarea responsabila a antiparazitarelor pentru a limita selectia rezistentei si pentru a proteja siguranta alimentara. In 2024–2025, mesajul central este: tratamente tintite, rotatia claselor farmacologice cand este justificata, evitarea subdozarii si integrarea masurilor non-farmacologice (igiena, biosecuritate). Fermele care adopta aceste principii raporteaza in general mai putine tratamente pe cap si performante zootehnice mai bune.

Pe teren, medicul veterinar coordoneaza: stabilirea calendarului pe varste (3–5 zile, 4–5 saptamani, 8–10 saptamani), alegerea substantelor, calculul dozelor pe baza cantaririi, planul FEC si masurile de igiena. Documentatia trebuie sa includa: data, lotul, produsul, doza, administrantul, perioada de asteptare si observatii clinice. In 2025, verificarile de conformitate pun accent pe trasabilitate si pe corelarea tratamentelor cu datele de monitorizare.

Un alt aspect reglementat este bunastarea animalelor. Deparazitarea la momentul potrivit reduce suferinta asociata cu diareea, pruritul si pierderea in greutate, ceea ce se coreleaza cu cerintele europene privind bunastarea suinelor. In plus, prin reducerea pierderilor si a variabilitatii loturilor, fermele isi cresc rezilienta economica intr-un context de preturi volatile la furaje si energie.

Greseli frecvente in deparazitarea purceilor si cum le evitam

Chiar si cu intentii bune, unele erori submineaza rezultatele. Cea mai comuna este alegerea unui singur moment de tratament, de obicei la intarcare, fara rapel si fara anticoccidial neonatal. A doua este subdozarea, cauzata de estimarea „din ochi” a greutatii. A treia este ignorarea igienei si a fluxului „totul plin/totul gol”, ceea ce duce la reinfestare rapida. In fine, lipsa monitorizarii face imposibila adaptarea protocolului la realitatea fermei.

Capcane de evitat
Omiterea anticoccidialului la 3–5 zile: diareea neonatala compromite intregul lot, chiar daca helmintii sunt controlati ulterior.
Un singur tratament antihelmintic fara rapel la 8–10 saptamani: ciclul se reface rapid si FEC creste.
Subdozare prin estimare: folositi cantarirea sau benzi de masurare si tabele validate.
Neglijarea igienei si a uscarii: oochisturile si ouale de helminti persista in mediu; tratamentul singur nu este suficient.
Lipsa jurnalului de tratamente si a FEC: fara date, nu exista imbunatatire directionata sau dovada de conformitate.

In 2025, consultanta veterinara din lanturile comerciale arata ca simpla corectie a dozei pe baza de cantarire si introducerea rapelului la 8–10 saptamani reduc FEC cu 30–50% la evaluarea de 12 saptamani, in ferme care anterior aplicau un singur tratament la intarcare. Astfel de imbunatatiri confirma ca protocolul corect nu este neaparat mai scump, ci mai inteligent si mai bine programat.

Privind intreaga imagine, intrebarea „la ce varsta se face deparazitarea la purcei?” are un raspuns nuantat: 3–5 zile pentru anticoccidial, 4–5 saptamani pentru prima doza antihelmintica si 8–10 saptamani pentru rapel, cu ajustari in functie de monitorizare si risc. Respectarea acestor repere, alaturi de igiena, biosecuritate si colaborarea stransa cu medicul veterinar, produce consecvent loturi mai uniforme, costuri mai mici si animale mai sanatoase, in linie cu recomandarile actuale ale WOAH, FAO si ANSVSA.